Stimate Dragos-Rada. A-si fi foarte bucuros sa facem cunostinta. Am inteles ca Bunicul D-stra a fost unul din membrii echipajului "Delfinului". Eu sint nepotul medicului de pe "Delfinul", si dispunde albumul capitanului Costasescu pe care l-am cumparat in Statele Unite. Sigur ca in el am dat si de bunel. Pe prima pajina a albumului sint toate semnaturile echipajului, uitati-va pe forum la rubrica Romanian Roial Navi, probabil ve-ti gasi semnatura bunicului. Semnatura bunelului meu e cea de a opta. Tare m-asi bucura sa facem cunostinta si sa pot afla si unele informatii despre ceia ce v-a povestit bunelul.
 Cu respect Stefan Hadjiu.

BUNICUL MEU COCIORBA ION A FOST TUNAR TELEMETRIST PE ACEST SUBMARIN .DACA AVETI FOTOGRAFII CU ECHIPAJUL ,VA ROG SA-MI TRIMITETI SI MIE UNA .VA MULTUMESC.

Regret faptul ca statul roman nu isi da interesul suficient de mult,pentru restaurarea sau achizitionarea unor noi submarine.

Ma bucur ca am gasit acest site. Bunicul meu a facut parte din prmul echipaj al submarinului Delfinul. Mi-a spus o groaza de povesti despre cum a fost in Italia, La Fiume sa aduca submarinul in tara... Bunicul meu era mecanicul submarinului si se ocupa de motoare. Statea toata ziua, dupa cum imi spunea, in dreptul caldarilor de presiune si a celor doua motoare diesel Krupp. Era sergentul Rada N. Ilie.

Domnule Botnas
      
 Am omare rugaminte catre Dumneavoastra. Dupa mesajul care l-ati scris am inteles ca stiti adresa capitanului Costasescu. Strada Calarasi in fata bisericii Constantin si Elena. Dar nu a-ti indicat orasul. Eu sint nepotul medicului de pe Delfinul si a-si fi enorm de bucuros sa-i cunosc familia! Sint convins ca in familia lui sint fotografii si de a bunicului. Contactatima va rog pe adresa cotic70@mail.ru sau la telefonul 0032476225876, mobilu din Belgia. 
                 Cu respect Stefan Hadjiu

sunt constantean si am avut sansa sa-l cunosc personal pe constantin costachescu .eram scolar (ma medita la matematica )se intampla in anul 1968 la el acasa pe str calarasi peste drum de biserica sf. constantin si elena.o pesonalitate ce mi-a marcat drumul in viata .un om pe care il intilnesti si pe care nu ai cum sa-l uiti.biroul de lucru avea peretii plini cu fotografii cu submarinul si cu camarazi de-ai lui. despre viata din razboi vorbea putin si intotdeauna i se umezeau ochii. purta cu el un stigmat, stigmatul eroului de razboi considerat in acea perioada un fel de paria al societatii.evident aceste lucruri le-am inteles mai tirziu peste ani.a trecut in nefiinta vertical si plin, plin de istorie.am implinit virsta de 48 de ani si ma mindresc intr-un fel ca pot pastra amintirea acelei intilniri.

bontas constantin 26 04 2006

In acest mic fragment de film, in primul epizod din interiorul navei, persoana de pe planul al doilea este bunelul meu! Sint sigur de acest lucru deoarece fizic seaman ca 2 picaturi de apa cu bunelul.