WorldWar2.ro
Armata romana in
al Doilea Razboi Mondial
Home + Organizare + Divizii + Aeronautica + Arme + Decoratii + Operatii militare
Generali + Memorii, jurnale + Media + Primul razboi mondial + Forum
Romana English
Organizare şi ├«nzestrarea
Infanteria
Artileria
Cavaleria
Vanatorii de munte
Tanchistii
Granicerii
Pionierii
Transmisionistii
Pontonierii
Genistii aero
Trupele de CF
Aeronautica Regala Romana
Parasutistii
Artileria AA
Marina Regala Romana
Infanteria marina
Artileria
Un tun Schneider model 1936 de calibrul 105 mm, tractat de un camion Skoda 6STP6L, apartinand unui regiment de artilerie grea motorizat
Obuzier greu Skoda model 1934, calibrul 150 mm, in pozitie de tragere.
Servanti la un obuzier greu Skoda, md. 1934, calibrul 150 mm. Acestia poarta casti de tip Adrian, md. 1916, specifice trupelor auxiliare. Basarabia, iulie 1941.
O baterie de obuziere Skoda model 1934 de 150 mm langa Odesa
Un tun Skoda model 1928 de 75 mm, apartinand Regimentului 1 Artilerie Garda, in una din garile Bucurestiului la intoarcerea de pe front in toamna 1941
Obuzier de munte Skoda model 1939 (D9) de 105 mm in actiune.
Baterie romaneasca de Pak 97/38 in decembrie 1943 in Crimeea. Se observa camuflajul special de iarna
Tun de camp Skoda model 1928, calibrul 75 mm, in mars.
Obuzier Schneider md.1917, cal.155 mm, remorcat de autotractor Skoda, in mars spre Krasnodar, august 1942.
Piese de artilerie capturate de la trupele sovietice
Tun antitanc Pak 38 de 50 mm in actiune pe frontul din Kuban in vara anului 1943
Observatori de artilerie.
Obuzier De Bange model 1878 de 120 mm, folosit in 1944.
Un
Artileria Diviziei 11 infanterie executand foc la Oarba de Mures (septembrie 1944).
Tun calibrul 76,2 mm (capturat in timpul campaniei din est) sprijina cu foc traversarea Tisei.
Tun anticar Schneider model 1936, calibrul 47 mm, in actiune pe frontul din vest, iarna 1944/45.
Baterie de artilerie in Cehoslovacia, iarna 1944/45.
Tun de munte executand foc.
Generalul Pantazi inspecteaza pozitii de artilerie pe frontul de est.
Tunul de camp Schneider-Putilov, calibrul 75 mm, model 1902/36.
Tun Skoda de 75 mm model 1928 in curtea Muzeului Militar National
Tun de camp calibrul 76 mm, model 1942 (ZIS-3).
Tun lung Schneider de 105 mm model 1936 in curtea Muzeului Militar National
Obuzier Krupp, md. 1916, cal. 105 mm.
Tun de munte Skoda, calibrul 75 mm, model 1915.
Obuzier de munte Skoda cal. 100 mm, md. 1916.
Tun antitanc Pak 38, md. 1938, cal. 50 mm.
Tun antitanc Pak 40, md. 1940, cal. 75 mm.
Tun antitanc DT-UDR 26 (Resita), calibrul 75 mm, model 1943.
La sfarsitul anului 1919 armata romana dispunea de 381 baterii de artilerie, cu 1840 guri de foc, dintre care: 314 baterii de artilerie divizionara cu 1428 guri de foc, 42 baterii de artilerie de corp de armata cu 168 guri de foc, 18 baterii de artilerie de munte cu 72 guri de foc, 6 baterii de artilerie calareata cu 24 guri de foc. De asemenea existau 4 divizioane (grupuri) de artilerie AA cu 163 guri de foc. Raportul artilerie - infanterie in cadrul corpului de armata era de 6,3 guri de foc pentru fiecare batalion de infanterie.

Intre anii 1920 si 1934 unitatile de artilerie au fost restructurate. In compunerea brigazii de artilerie au intrat doua regimente mixte de artilerie: un regiment format din doua divizioane de tunuri si un divizion de obuziere si un regiment constituit din doua divizioane de obuziere si un divizion de tunuri. Fiecare din aceste regimente avea cate o baterie de specialitati si o baterie depozit. Divizioanele de artilerie aveau cate doua sau trei baterii de tunuri sau obuziere. Divizioanele independente (artilerie munte sau artilerie calareata) aveau aceeasi structura, plus cate o sectie de specialitati si cate o baterie depozit. Divizioanele de artilerie grea aveau cate trei baterii. Bateriile erau inzestrate in general cu cate patru piese de artilerie, organizate in doua sectii.

In anul 1923, la fiecare regiment de artilerie s-a infiintat bateria de legaturi si transmisiuni (denumita mai tarziu bateria de comanda). In cadrul divizioanelor de artilerie independente s-au infiintat sectia de legaturi si transmisiuni (denumita ulterior pluton de comanda). In 1937, se prevedea ca grupul de comanda al gruparii de artilerie sa fie format din 6 ofiteri (observator, orientator, informator, adjustant, seful detasamentului de legatura cu infanteria si seful transmisiunilor). Grupul de comanda de divizion avea 4 ofiteri, iar cel al bateriei, 2 ofiteri. In 1942 la grupul de comanda al divizionului s-a adaugat un ofiter cu siguranta imediata a artileriei.

La 15 ani de la incheierea primului razboi mondial, artileria romana avea urmatoarea componenta 53 de regimente de artilerie si 10 divizioane independente (in valoare a 3-4 regimente).

In 1937 a inceput un proces amplu de reorganizare si inzestrare a armatei. In cadrul artileriei de munte s-au desfiintat cele 2 comandamente ale brigazilor de artilerie de munte, precum si cele 2 regimente de obuziere de munte, iar in locul acestora s-au creat 3 grupuri de artilerie de munte (cate unul pentru fiecare din cele 3 brigazi de munte), si un divizion independent de obuziere de munte. Cele 3 grupuri de artilerie de munte aveau in compunere cate 2 divizioane de tunuri de munte si un divizion de obuziere de munte, organizarea fiind similara cu cea a regimentelor mixte de artilerie: 3 divizioane a 3 baterii, o baterie de specialitati si o baterie depozit. In 1939 a luat fiinta Brigada 4 mixta de munte. Pentru dotarea acesteia cu artileria necesara s-au luat cate un divizion de tunuri de munte de la grupurile 1 si 3 artilerie munte, cu care s-a constituit Grupul 4 artilerie de munte. Organizarea a revenit la normal in 1942, cand au fost infiintate divizioanele 8 si 9 tunuri de munte si Divizionul 4 obuziere de munte, care au intrat in compunerea Grupului 4 artilerie de munte, iar cele doua divizioane de tunuri de munte au revenit la grupurile lor.

In ceea ce priveste artilerie calareata, din cele 4 divizioane s-au creat 4 regimente de artilerie calareata (pentru unul fiecare divizie de cavalerie). In decembrie 1940 au luat fiinta inca 2 divizioane de artilerie calareata, transformate si ele dupa cateva luni in regimente.

La 4 septembrie 1939 au fost infiintate 18 noi regimente mixte de artilerie de camp pentru cele 9 divizii de infanterie nou create, precum si 19 divizioane independente de artilerie grea. Ulterior, din divizioanele 12 si 34 artilerie grea s-a constituit Regimentul 10 artilerie grea hipo. In timpul celui de-al doilea razboi mondial au mai fost infiintate 6 divizioane de artilerie grea de fortificatii.

Motorizarea artileriei romane a inceput in 1937, cand la manevrele de toamna s-au folosit tractoare Fiat pentru tunurile de camp si tractoare Skoda pentru obuziere grele de 150 mm. Primele baterii motorizate de artilerie grea au intrat in dotarea artileriei romane in 1938, iar in decurs de doi ani (1938-1940) a fost motorizata aproape toata artileria grea (8 regimente si 6 divizioane).

La inceputul celui de-al doilea razboi mondial armata romana dispunea de 8301 piese de artilerie, din care 2160 artilerie usoara, 492 artilerie grea, 200 artilerie antitanc, 4758 artilerie regimentara si 691 artilerie antiaeriana. Ponderea artileriei regimentare crescuse, fiind de 2,2 ori mai mare decat artileria usoara, artileria grea era in proportie de 20% fata de artileria usoara, artileria antitanc divizioanara era 9% din totalul artileriei, numarul pieselor de artilerie AA era in schimb de 4 ori mai mare decat cel existent in 1918. Raportul artilerie - infanterie ajunsese in cadrul diviziei la 3,8 baterii/1 batalion de infanterie.

Unitatile de artilerie erau impartite in: artileria de armata, artileria de corp de armata si artileria divizionara.

Artileria de armata (a armatelor 1, 3 si 4) era formata din divizioane de artilerie independente hipo. Jumatate erau inzestrate cu tunuri vechi, iar jumatate cu piese de artilerie mai performante: obuziere Skoda md. 1934, cal. 150 mm, si tunuri Schneider md. 1913, cal. 105 mm. Fiecare armata dispunea si de un divizion antitanc independent moto, inzestrat cu tunuri antitanc Schneider md. 1936/40, cal. 47 mm, si tractoare senilate Malaxa tip UE. Armata 3, implicata in operatii mecanizate, dispunea si de Regimentul 4 artilerie grea moto si in cursul anului 1941 de regimentele 1 si 11 artilerie grea de fortificatii.

Artileria de corp de armata (7 corpuri, Corpul de munte si Corpul de cavalerie) era formata din 8 regimente de artilerie grea moto (1-8), fiecare regiment avand un divizion cu 12 tunuri lungi Schneider md. 1936, cal. 105 mm, si un divizion cu 12 obuziere grele Skoda md. 1934, cal. 150 mm. Aceste regimente erau considerate cele mai bune unitati de artilerie, fiind comparabile in ceea ce priveste puterea de foc si mobilitatea cu regimentele de artilerie germane. Fiecare corp de armata dispunea de asemenea de un divizion de artilerie grea moto independent.

Artileria divizionara diferea ca structura in functie de tipul diviziei. Cele 24 de divizii de infanterie, Divizia de garda si Divizia 1 fortificatii aveau cate doua regimente de artilerie, care formau o brigada de artilerie. Regimentul cu numar impar avea doua divizioane a 12 tunuri de camp calibrul 75 mm si un divizion cu 8 obuziere calibrul 100 mm. Regimentul cu numar par avea un divizion cu 12 tunuri de camp calibrul 75 mm si un divizion cu 8 obuziere calibrul 100 mm. Tunurile de camp calibrul 75 mm erau sisteme Schneider md. 1897, Schneider-Putilov md. 1902/1936 si Krupp md. 1904 si md. 1912. Obuzierele de calibrul 100 mm erau sisteme Skoda md. 1914/1934 si md. 1930. Divizia de graniceri avea un singur regiment de artilerie, Regimentul de artilerie granicereasca, organizat pe doua divizioane, un divizion cu 12 tunuri de camp cal. 75 mm si un divizion cu 12 obuziere cal. 100 mm. Toate aceste divizii aveau si o baterie antitanc inzestrata cu 6 tunuri antitanc Schneider md. 1936/39, cal. 47 mm, si tractoare senilate Malaxa tip UE. Existau si 18 divizioane de artilerie grea moto independente, echipate cu tunuri lungi Schneider cal 105 mm si obuziere Skoda cal. 150 mm, care se puneau la dispozitie in functie de necesitate.

Brigazile de munte (1-4) dispuneau in total de 6 divizioane de tunuri de munte (Skoda md. 1915 cal. 75 mm, Putilov md. 1909 cal. 76,2 mm) si 3 divizioane de obuziere de munte (Skoda md. 1916 cal. 100 mm). Brigazile 1 si 3 munte aveau fiecare cate un divizion de tunuri de munte si un divizion de obuziere de munte. Brigada 2 munte avea 2 divizioane de tunuri de munte si un divizion de obuziere de munte. Brigada 4 munte avea doua divizioane de tunuri de munte. Fiecare divizion avea 12 piese. Artileria unei brigazi de munte era reunita intr-un grup de artilerie de munte. Corpul de munte dispunea de un divizion de tunuri de munte si de doua divizioane de artilerie grea moto independente.

Brigazile de cavalerie (1, 5-9) aveau fiecare cate un regiment de artilerie calareata (1-6). Regimentul de artilerie calareata era organizat pe doua divizioane cu cate 8 tunuri de camp calibrul 75 mm sistem Krupp md. 1904 sau md. 1912. Fiecare brigada de cavalerie mai dispunea si de cate un escadron antitanc, dotat cu tunuri antitanc Bohler md. 1935, cal. 47 mm, tractate de camioane Tatra 93 T sau de tractoare senilate Malaxa tip UE.

Divizia 1 blindata avea un regiment de artilerie motorizata, compus dintr-un divizion cu 12 tunuri de camp Schneider-Putilov md. 1902/1936, cal 75 mm, un divizion cu 12 obuziere Skoda cal. 100 mm si un divizion cu 12 tunuri lungi Schneider cal. 105 mm.

In urma pierderilor si a experientei castigate in campania anului 1941, artileria e fost reorganizata.

Regimentul de artilerie cu numar impar al diviziei de infanterie a fost redus cu un divizion de tunuri de camp calibrul 75 mm, astfel cele doua regimente de artilerie ale diviziei de infanterie devenind identice organizatoric. Diviziile de garda, 1 fortificatii, graniceri, 3, 8 si 21 infanterie au primit tunuri sovietice de captura, calibrul 76,2 mm, superioare celor de 75 mm aflate pana atunci in dotare. In toamna anului 1942, in dotarea batalioanelor antitanc divizionare au intrat tunurile antitanc germane Pak 97/38, cal. 75 mm, care au inlocuit cele 6 tunuri de 47 mm. Numarul era insa insuficient, fapt demonstrat in urma bataliei de la Stalingrad.

Toate grupurile de artilerie de munte au fost organizate pe 2 divizioane a cate 12 tunuri de munte cal. 75 mm si un divizion cu 12 obuziere de munte cal. 100 mm. Comandamentul Corpului de munte dispunea de asemenea de un divizion de tunuri de munte. Diviziile 2 si 3 munte au primit in dotare tunuri de munte Skoda md. 1939, cal. 75 mm, si obuziere de munte Skoda md. 1939, cal. 100 mm. Diviziile 1 si 4 munte au inlocuit piesele vechi cu tunuri de camp.

Artileria diviziilor de cavalerie a fost intarita prin cresterea numarului de tunuri per divizion de la 8 la 12. De asemenea, Corpul de cavalerie dispunea de Regimentul 2 artilerie grea moto. Tunurile antitanc calibrul 37 mm au inceput sa fie inlocuite cu tunuri sovietice de captura M32 calibrul 45 mm.

Divizionul de tunuri de camp calibrul 75 mm al Regimentului 1 artilerie moto (Divizia 1 blindata) a fost inlocuit de un divizion cu 12 obuziere Skoda calibrul 100 mm.

In urma bataliei de la Stalingrad, armata romana se afla intr-o situatie dezastruoasa, care impunea o noua reorganizare. Unele unitati au fost desfiintate, iar efectivele ramase au fost folosite pentru a umple golurile ramase. Din Regimentele 1 si 4 artilerie fortificatii au fost organizate Regimentele 11 si 16 artilerie.

Au fost introduse in dotare tot mai multe piese de artilerie capturate de la sovietici, precum tunurile de camp calibrul 76,2 mm si obuzierele calibrul 122 si 152 mm. De la germani au fost importate tunuri antitanc Pak 38 cal. 50 mm, Pak 97/38 si Pak 40 cal. 75 mm, obuziere Skoda md. 1914/19 cal. 100 mm, Skoda md. 1934 cal. 150 mm, Krupp md. 1918/40 cal. 105 mm, si Schneider cal. 105 mm. Pentru tractarea pieselor de artilerie au fost importate tractoare Zugkraftwagen, ROS/01, T6 si Lanz Bulldog D8500.

Din primavara anului 1944 a intrat in serviciul armatei romane tunul antitanc Resita md. 1943, cal. 75 mm, de productie romaneasca. Acest tun avea performante superioare tunurilor sovietice ZIS-3, cal. 76,2 mm, si tunurilor germane Pak 40, cal. 75 mm. Aceste tunuri au inlocuit vechile piese antitanc Bohler, Breda si Bofors, care au trecut din dotarea bateriilor antitanc divizionare in companiile de armament greu regimentare. Cu toate acestea, numarul de piese de artilerie antitanc de calibrul 75 mm a ramas insuficient pentru a putea face fata exigentelor campului de lupta.

Divizioanele de artilerie antitanc independente pe care Armatele 3 si 4 le aveau la dispozitie au fost dotate cu tunuri Resita si au intrat in organica regimentelor de artilerie. Regimentele 36 artilerie si Regimentul de artilerie granicereasca erau echipate intergral cu 36 tunuri antitanc Resita md. 1943. Fata de organizarea anterioara, regimentele de artilerie cu numar impar ale diviziilor de infanterie au primit in plus un divizion de tunuri de camp calibrul 75 mm, revenind la structura din anul 1941.

La regimentele de artilerie calareata, unul dintre divizioanele dotate anterior cu tunuri de calibrul 75 mm a fost echipat cu 12 obuziere calibrul 100 mm. In caz de necesitate, o baterie de obuziere calibrul 150 mm putea fi pusa la dispozitia regimentului. Regimentul 3 artilerie calareata al Diviziei 8 cavalerie, aflata in curs de modernizare, a fost transformat in Regimentul 3 artilerie moto.

Regimentele de artilerie grea moto au fost si ele intarite, prin sporirea numarului de tunuri si de obuziere de la 8 la 12. Apararea antiaeriana a regimentului era asigurata de 8 tunuri AA Hotchkiss md. 1939, cal. 25 mm. Cu piesele de artilerie calibrul 122 mm si 152 mm capturate, precum si cu obuzierele De Bange md. 1878, din primul razboi mondial, in 1944 au fost create 17 noi divizioane de artilerie grea moto independente. In acelasi an au fost create divizioanele de artilerie de fortificatii pentru detasamentele de fortificatii 106, 115 si 121, care asigurau apararea liniei fortificate Adjud-Focsani-Namoloasa-Braila.

Grupul de artilerie de munte al diviziei de munte a fost inlocuit cu un regiment de artilerie organizat pe 3 divizioane de tunuri calibrul 75 mm. Divizia de munte avea la dispozitie doua companii de tunuri antitanc calibrul 75 mm, iar in caz de necesitate putea primi o baterie de calibrul 150 mm. Brigazile 101-104 munte nu dispuneau decat de un singur divizion de artilerie.

Dupa armisitiul cu Uniunea Sovietica, in perioada 24 august - 12 septembrie trupele sovieticie au capturat un mare numar de unitati bine echipate si cu experienta. Prin urmare comandamentul roman nu mai dispunea decat de putine unitati eficiente, si anume cele retrase din Crimeea (Diviziile 6 si 9 cavalerie, 1, 2 si 3 munte, 10 si 19 infanterie). Celelalte 20 de divizii de instructie de care se dispunea erau slab echipate. Artileria acestora consta in 4 tunuri de 75 mm si 2 obuziere de 100 mm la diviziile de infanterie-instructie, 2 tunuri de 75 mm si 2 obuziere de 100 mm la diviziile de cavalerie-instructie, si 4 tunuri de munte de 75 mm si un obuzier de 100 mm la diviziile de munte-instructie. Majoritatea acestor divizii nu dispuneau de tunuri antitanc de calibrul 75 mm.

La sfarstitul lunii septembrie 1944 a avut loc o noua reorganizare. Diviziile de infanterie si de munte aveau un regiment de artilerie format dintr-un divizion de tunuri de camp (12 tunuri de camp Schneider md. 1897, cal. 75 mm), un divizion de obuziere (12 obuziere Skoda calibrul 100 mm) si un divizion de aruncatoare calibrul 120 mm (12 aruncatoare Resita md. 1942). Fiecare divizion de artilerie mai dispunea de 2 tunuri AA de calibrul 20 mm. Diviziile au mai primit si o baterie antitanc formata din 6 tunuri antitanc Resita cal. 75 mm. Mai tarziu bateria antitanc a fost transformata in batalion antitanc prin sporirea numarului de tunuri de la 6 la 12. Regimentele de artilerie grea moto au fost reduse la doua divizioane, fiecare cu cate 8 obuziere.

Autor: Dragos Pusca, Victor Nitu
Surse:
  • Popescu I., Negulescu N., Cupsa L., Plati E., Barboi V., Ilie P., Ionita G., Ucrain C., Istoria artileriei romane, Editura Militara, Bucuresti - 1977
  • Scafes C., Serbanescu H., Scafes I., Andonie C., Danila I., Avram R. Armata romana 1941-1945, Editura R.A.I., 1996
  •  Sus
    Comentarii vizitatori Adauga comentariu
    Gary Exelby  (2 martie 2007)
    Great data. I am using the information to make a wargame covering Operations Uranus and Saturn, and I can use the information to complete the Romanian units for the game. Much information is available about German and (especially) Russian orders of battle, but till I found this site I had to guess about the Romanians. Thanks so much.
    
    Gary Exelby
    Dexter, Missouri
    USA