Nava a fost construita in 1909 la Taranto pentru Marina Imperiala Austro-Ungara si botezata KuK Basilisk. A servit ca puitor de mine in timpul primului razboi mondial in Marea Adriatica. In 1919 a fost confiscata de catre Marina Franceza ca prada de razboi si redenumita Aurore.

Viata sa sub pavilionul romanesc a inceput in 1922, cand a fost cedata Marinei Regale Romane ca plata in contul unor datorii ale statului francez din timpul razboiului. Dupa cinci ani a fost scoasa din serviciu si a fost cumparata de Societatea Romana Dunareana (SRD), care a folosit-o pentru transporturi pe Dunare.

In 1939, pe fondul agravarii situatiei internationale, Romania a declarat moblizarea partiala a fortelor armate in martie. Aurora a fost rechizitionata de catre Marina. Trecuse prin reparatii generale de curand si era intr-o stare foarte buna. A fost armata cu doua mitraliere AA de 13,2 mm si putea lua la bord 40 de mine. Dupa ce toate modificarile au fost facute, lt. cdor. (r) Stan Baicu a preluat comanda navei.

Prima operatiune de minare a NMS Aurora a fost intre 30 iunie – 3 iulie 1940, impreuna cu NMS Durostor. Au instalat cateva baraje langa Sulina. In ianuarie 1941, a luat parte la minarea in zona Sulina in timpul careia a fost pierduta canoniera NMS Remus Lepri, dupa ce a lovit o mina romaneasca.

Cpt. Titus Horodinca a preluat comanda navei. Dupa inceperea razboiului, NMS Aurora a participat in timpul noptii de 27/28 iunie intr-o misiune de minare, inchizand astfel cu un baraj gura Canalului Sulina. In dimineata urmatoare, portul Sulina a fost bombardat si nava a fost grav avariata, patru marinari fiind ucisi si alti doi raniti. A fost dusa la Santierul SRD de la Ceamurlia. Pe 15 iulie 1941, 11 SB (apartinand 40 BAP) au bombardat santierul si au distrus Aurora.

Specificatii tehnice

Viteza maxima	20 Nd
Pescaj	2,20 m
Latime	7,92 m
Lungime	49,07 m
Deplasement	273 t
Artilerie	2x13,2 mm
Mine	40