La inceputul razboiului existau 26 de regimente de cavalerie in Armata Romana: 12 regimente de rosiori, 13 de calarasi si Regimentul de Garda Calare. Denumirile erau datau din secolul XIX, cand rosiorii formau trupele regulate, elita cavaleriei, iar calarasii erau cavaleria teritoriala. Diferentele dintre cele doua tipuri de unitati insa disparusera inca inainte de primul razboi mondial.

Cele 12 regimente de rosiori (1 � 12) si 6 din regimentele de calarasi (2, 3, 5, 9, 11 si 13) alcatuiau 6 brigazi de cavalerie (1, 5 � 9). Celelalte 7 regimente de calarasi erau impartite marilor unitati, formand grupurile de cercetare ale acestora: fiecare corp dispunea de un divizion de cavalerie, iar fiecare divizie de cate un escadron.

In 1941 a inceput procesul de motorizare a cavaleriei. Scopul era ca unul din cele trei regimente ale fiecarei brigazi sa fie purtat (termen de epoca pentru regimentele de cavalerie motorizate). Lipsa de vehicule a dus la motorizarea partiala a numai trei brigazi inainte de inceperea razboiului. Acestea erau Brigazile 5, 6 si 8 Cavalerie, care au format Corpul de Cavalerie al Armatei 3 in campania din 1941. O brigada motorizata era compusa dintr-un regiment de cavalerie purtata, 2 regimente de cavalerie, un regiment de artilerie calareata (2 divizioane fiecare cu 2 baterii de de tunuri de 75 mm), un escadron de aruncatoare de cal. 81,4 mm motorizat, un escadron AT si AA purtat, un escadron de mitraliere purtat, un escadron de pionieri motorizat, un escadron de transmisiuni purtat si un escadron de cercetare motomecanizat (2 plutoane de cate 3 tanchete R-1 fiecare , un pluton de cavalerie purtata si un pluton de motociclisti). O astfel de brigada era dotata pe hartie cu 204 pusti-mitraliere ZB-30, 24 mitraliere ZB-53, 20 mitraliere AA Hotchkiss model 1931, cal. 13,2 mm, 7 aruncatoare de mine Stokes Brandt model 1935, cal. 60 mm, 12 aruncatoare de mine Brandt model 1927/31, cal. 81,4 mm, 20 tunuri AT Bofors model 1936, cal. 37 mm, 16 tunuri de camp Krupp model 1904 sau 1912, cal. 75 mm si 6 tanchete R-1. A doua categorie era formata din Brigazile 1, 7 si 9 Cavalerie. Singurele diferente constau in faptul ca toate cele trei regimente erau de cavalerie, iar escadronul de cercetare motomecanizat avea 4 tanchete in loc de 6. Aceste brigazi au fost subordonate Armatei 4 si au luat parte la batalia de la Odessa. Erau dotate pe hartie cu 192 pusti-mitraliere ZB-30, 16 mitraliere ZB-53, 16 mitraliere AA Hotchkiss model 1931, cal. 13,2 mm, un aruncator de mine Stokes Brandt model 1935, cal. 60 mm, 12 aruncatoare de mine Brandt model 1927/31, cal. 81,4 mm, 14 tunuri AT Bofors model 1936, cal. 37 mm, 16 tunuri de camp Krupp model 1904 sau 1912, cal. 75 mm si 4 tanchete R-1. Dupa cum se observa, brigazile motorizate erau mai bine inarmate.

Un regiment de cavalerie purtata era format din doua divizioane de cavalerie. Primul avea doua escadroane identice echipate cu 24 pusti-mitraliere si doua aruncatoare de mine cal. 60 mm. Al doilea avea de asemenea doua escadroane. Unul era identic cu primele doua, iar al doilea era escadronul de armament greu al regimentului, inzestrat cu 8 mitraliere, 4 mitraliere AA cal. 13.2 mm si 6 tunuri AT cal. 37 mm. Regimentul de cavalerie obisnuit era de asemenea format din doua divizioane a doua escadroane fiecare. Trei dintre ele aveau 12 pusti-mitraliere, iar al patrulea avea 24.

In iarna 1941/42 s-au operat modificari in organizarea brigazilor de cavalerie. Structura generala a ramas aceeasi. La regimentul de cavalerie purtat numarul de aruncatoare de mine cal. 60 mm a crescut la 4 la fiecare escadron. Tunurile AT de 37 mm ale escadronului de armament greu au fost inlocuite de tunuri sovietice de captura M32 cal. 45 mm. Acest tun a ramas arma anticar a cavaleriei romane pana la sfarsitul razboiului. Regimentul de cavalerie obisnuit a mai primit cate un escadron de armament greu pentru fiecare divizion. Acesta era echipat cu 8 mitraliere 4 aruncatoare de mine cal. 81,4 mm si 6 tunuri AT M32 cal. 45 mm. De asemenea, fiecare escadron de cavalerie a fost dotat cu 4 mitraliere si 4 aruncatoare de mine cal. 60 mm. Regimentele de artilerie calareata si-au dublat numarul de piese de 75 mm de la 12 la 24, iar fiecare divizion de artilerie a fost inzestrat cu 7 pusti-mitraliera pentru protectia in lupta apropiata contra infanteriei inamice. La escadronul de aruncatoare motorizat, cele 12 piese de cal. 81,4 mm au fost inlocuite de 6 piese de cal. 120 mm, iar escadronul AT si AA al brigazii a fost impartit intr-un escadron AT cu 12 tunuri M32 cal. 45 mm si un escadron AA cu 12 mitraliere Hotchkiss model 1931 cal. 13,2 mm. Escadronul de recunoastere motomecanizat a fost intarit cu doua tunuri AT M32 cal. 45 mm.

Astfel, dupa aceasta reorganizare, o brigada de cavalerie purtata avea 197 pusti-mitraliere ZB-30, 76 mitraliere ZB-53, 18 mitraliere AA Hotchkiss model 1931, cal. 13,2 mm, 45 aruncatoare de mine Stokes Brandt model 1935, cal. 60 mm, 16 aruncatoare de mine Brandt model 1927/31, cal. 81,4 mm, 6 aruncatoare de mine PM model 1938, cal. 120 mm, 44 tunuri AT M32 cal. 45 mm, 24 tunuri de camp Krupp model 1904 sau 1912, cal. 75 mm si 6 tanchete R-1. O brigada de cavalerie obisnuita avea insa 173 pusti-mitraliere ZB-30, 96 mitraliere ZB-53, 12 mitraliere AA Hotchkiss model 1931, cal. 13,2 mm, 49 aruncatoare de mine Stokes Brandt model 1935, cal. 60 mm, 24 aruncatoare de mine Brandt model 1927/31, cal. 81,4 mm, 6 aruncatoare de mine PM model 1938, cal. 120 mm, 50 tunuri AT M32 cal. 45 mm, 24 tunuri de camp Krupp model 1904 sau 1912, cal. 75 mm si 4 tanchete R-1. Diferentele majore intre puterea de foc a celor doua tipuri de brigazi de cavalerie disparuse.

Pe 15 martie 1942, brigazile de cavalerie au fost redenumite divizii, la fel cum s-a intamplat si cu brigazile de munte.

Dupa batalia de la Stalingrad, Divizia 7 Cavalerie a fost desfiintata, datorita pierderilor mari pe care le suferise. Ramasitele sale au fost contopite cu Divizia 1 Cavalerie si au format pentru scurt timp Divizia 1/7 Cavalerie. Pe 31 iulie 1943 aceasta a fost redenumita Divizia 1 Cavalerie.

Pentru a intari Corpurile de Cavalerie si de Munte, aflate in Crimeea si in Caucaz, in primavara anului 1943, au fost importate mari cantitati de arme din Germania. Aceste unitati au primit 50 de tancuri T-38, 20 de obuziere Skoda cal. 150 mm, 84 de tunuri AT Pak 97/38 cal. 75 mm, 120 de tunuri AT Pak 38 cal. 50 mm, 64 de obuziere Skoda cal. 100 mm, 4.000 de pistoale-mitraliera MP 41, 440 de mitraliere MG 42, 50 de mitraliere ZB-53, 185 de aruncatoare de mine Stokes Brandt cal. 60 mm si 50 de aruncatoare Brandt de 81,4 mm. Aceste arme au crescut puterea de foc a celor doua corpuri fata de cea a trupelor aflate in reorganziare in Romania.

Pe 28 octombrie a fost promulgata Legea asupra organizarii fortelor armate. S-au format doua divizii de cavalerie-instructie: 1 si 5. Diviziile 1, 5 si 8 Cavalerie urmau sa fie transformate mai intai in divizii motorizate si apoi in divizii blindate.

O divizie de cavalerie blindata trebuia sa fie alcatuita dintr-un regiment de cavalerie blindat, un regiment de cavalerie cercetare, doua regimente de cavalerie purtata, un regiment de artilerie motorizata si unitati de transmisiuni si pionieri. In total o astfel de divizie trebuia sa aiba 11.527 de oameni, 86 de tancuri si 22 tunuri de asalt.

Regimentul de cavalerie blindat era alcatuit dintr-un escadron de comanda (6 tancuri), un escadron AT (6 tunuri de asalt si 6 tunuri AT cal. 75 mm), doua divizioane de tancuri (cu 28 de tancuri si 3 tunuri de asalt fiecare), adica 1.373 de oameni, 134 de vehicule, 79 de motociclete, 62 de tancuri si 12 autotunuri.

Regimentul de cavalerie cercetare era alcatuit dintr-un escadron de comanda, un escadron de armament greu (8 mitraliere, 4 mitraliere AA, 3 pusti AT si 6 aruncatoare de mine cal. 81,4 mm), un escadron AT (9 tunuri AT cal. 75 mm), un divizion de cavalerie cercetare (24 pusti-mitraliera, 3 pusti AT, 2 aruncatoare de flacari, 3 tunuri de asalt si 13 tancuri) si un divizion de cavalerie purtat (8 mitraliere, 6 pusti AT, 8 aruncatoare de mine cal. 60 mm si 6 tunuri AT cal. 75 mm). Avea 1.966 de oameni, 178 de vehicule, 138 de motociclete, 13 tancuri si 3 autotunuri.

Regimentul de cavalerie era alcatuit dintr-un escadron de comanda, un escadron de armament greu (8 mitraliere, 4 mitraliere AA, 3 pusti AT, 6 aruncatoare de mine cal. 81,4 mm), un escadron AT (9 tunuri AT cal. 75 mm) si doua divizioane de cavalerie purtate (fiecare cu 8 aruncatoare de mine cal. 81.4 mm si 6 tunuri AT cal. 75).

Deoarece marea majoritate a echipamentului necesar trebuia comandat in Germania si livrarile erau limitate datorita nevoilor prioritare ale Wehrmachtului, in 1944 s-a decis ca numai Divizia 8 cavalerie sa fie transformata in divizie blindata. Diviziile 1 si 5 Cavalerie urmau sa fie doar motorizate. Acesteau urmau sa fie formate din 4 regimente de cavalerie purtate, un regiment de artilerie moto, un escadron de aruncatoare de mine cal. 120 mm, un escadron de tunuri AA cal. 20 mm, un divizion de tunuri AT cal. 75 mm, pionieri si un escadron de comanda. Diviziile 6 si 9 Cavalerie aveau o organizare asemanatoare, dar mijloacele de transport erau hipo.

Ofensive sovietica din Moldova a impiedicat reorganizarea completa a acestor divizii. Diviziei 8 Cavalerie Blindata ii lipseau 56 de tancuri si un tun de asalt, iar Diviziile 1 si 5 Cavalerie Moto erau doar partial motorizate. Majoritatea tancurilor si autotunurilor au fost preluate de Wehrmacht si utilizate in luptele din 20-23 august 1944. Astfel Divizia 8 Cavalerie Blindata a fost redenumita Divizia 8 Cavalerie Moto.

Conform Armistitiului, cele doua divizii de instructie si Diviziile 5 si 6 Cavalerie au fost desfiintate in octombrie 1944. Divizia 9 Cavalerie avea sa fie si ea desfiintata in 1945.

Unitatile de cavalerie care au luptat in Ungaria si Cehoslovacia erau practic unitati de infanterie, deoarece le lipseau caii sau camioanele. La sfarsitul razboiului, cavaleria era, la fel ca si restul Armatei Romane, intr-o stare foarte precara in privinta echipamentului si a aprovizionarii.