Romanian Military History Forum - Part of Romanian Army in the Second World War Website



Pages: (2) 1 [2]   ( Go to first unread post ) Reply to this topicStart new topicStart Poll

> Who were the military attaches at Bucharest?, 1939-1940-1941
MMM
  Posted: September 08, 2011 02:02 pm
Quote Post


General de divizie
*

Group: Members
Posts: 1463
Member No.: 2323
Joined: December 02, 2008



Hehehe! That's life! Anyway, Romania had two funny episodes with "doubled" representants, both in the later period of the Spanish Civil War (having the Republicans and the Nationalists' representatnts at Bucharest) and in 1943, with Italy: both the "Social Republic" of Mussolini and Badoglio's government...
PMEmail PosterUsers WebsiteYahoo
Top
Petre
Posted: February 22, 2017 07:31 am
Quote Post


Capitan
*

Group: Members
Posts: 684
Member No.: 2434
Joined: March 24, 2009



5 sept. 1947, Moscow
Handwritten indications of (prisonier) Oberstleutnant M.Braun :
« Spalcke, Karl »

Perioada dinainte de România
În 1921—1922 Spalcke a fost în acelaş timp cu mine student la Academia Militară, care în scop conspirativ se numea «Curs pentru comandanţi inferiori»… avea grad locot. major… A doua oară ne-am întâlnit în România, unde cu grad de colonel fusese numit ofiţer cu probleme militar-economice.
(…)
… la început a lucrat la o universitate… în Primul Război a devenit ofiţer de carieră. … în Academie se întâlnea adesea cu ofiţerii ruşi care studiau la aceeaşi academie… cunoştea bine limba rusă… A avut sarcina să se ocupe de aceşti ofiţeri ruşi… dacă s-a ocupat şi cu spionajul, nu cunosc… Mi-a spus de multe ori că ofiţerii ruşi sunt foarte capabili şi sudenţi model…
La terminarea Academiei a devenit specialist pe probleme ruseşti... comandant de batalion în Prusia Orientală…. Călătorii de serviciu în Rusia, cu care aveam atunci relaţii de prietenie. Mi-a povestit … soldaţii germani făceau pregătire ca tanchişti şi piloţi. … ofiţeri din Comandamentul Suprem cu atitudini prietenoase faţă de Germania. … mi se pare că a pomenit numele lui Tuhacevski.
Spalcke dătea o înaltă apreciere Armatei ruse şi de aceea era un oponent al războiului cu Rusia. A exprimat adesea această părere în jurnalul său… activitatea de comandant a fost scurtă… a luptat doar în Polonia… adus la Comandamentul Suprem la biroul care se ocupa de Rusia…. După aceea a fost printre primii veniţi în România, pe funcţia de ofiţer cu probleme militar-economice. Nu cunosc cauzele plecării de la Biroul Rusia, dar presupun că motivul a fost opinia sa separată, principială, referitoare la războiul cu Rusia, pe care el îl respingea, după cum am arătat mai sus.

Activitatea din România
Ca ofiţer cu probleme militar-economice, lui Spalcke i-a fost dată sarcina de a stoarce tot ce se poate de la industria şi agricultura românească. Mai trebuia să participe la înzestrarea României cu armament german.
A avut la dispoziţie un mare stat major de specialişti. Cu ei a făcut turul uzinelor, fabricilor, intreprinderilor şi instituţiilor; prin sfaturi şi indicaţii a reconstruit industria românească astfel încât să lucreze la 100%, să lucreze mai rapid pentru nevoile militare ale Germaniei.
În acest scop în multe intreprinderi Spalcke a organizat grupe de control-observare, precum la marea uzină românească «Reşiţa» din Banat. Statul major al lui Spalcke era amplasat într-o clădire mare în Bucureşti. Spalcke avea relaţii strânse cu ministrul român al înzestrării Dobre, care era pentru Spalcke persoana cea mai importantă în problema asigurării intereselor germane în România.
Spalcke avea multe diferende cu alte autorităţile germane şi cu alţi germani, care îşi puneau propriile interese mai presus de orice. Aşa de exemplu cu conducerea «Herman Goering Weerke», care şi-a însuşit ilegal şi a exploatat uzinele «Reşiţa». De aceea, când a devenit iminentă demiterea lui Just (predecesorul lui Spalcke), care avusese conflicte puternice cu gen. Hauffe (predesorul lui Hansen la şefia misiunii militare), atunci Spalcke a căutat pe toate căile de culise să obţină postul. Jocul de culise a reuşit şi la finele 1941-începutul 1942 Spalcke a devenit ataşat militar.
Spalcke nu iubea atâta munca, pe cât preţuia traiul sigur şi plin de satisfacţii al omului bogat.
Spalcke era puternic legat de Şeful SMG gen. Şteflea, de adjunctul lui Şteflea, gen. Tătăranu, de ambasadorul la Berlin gen. Gheorghe, de Şeful Biroului 2 din SMG col. Titi Ionescu, de şeful statului major de legătură între Аntonescu şi Hitler, numele l-am indicat … şi de alţi ofiţeri din corpul de comandă al armatei române. Cu toate aceste persoane Spalcke avea relaţii superficiale.
Nici cu ataşaţii militari străini nu avea relaţii apropiate. Nu-mi amintesc să fi vizitat vreodată un ataşat militar străin. Se întâlnea cu ei doar în caz că îl vizitau aceştia. Cel mai mult l-au vizitat ataşatul militar japonez gen. Fujitsuka, italian col. Valfre di Bonzo, croat col. Navratil, suedez col Brunson, ocazional bulgarul Ceavdarov, turcul Kocaturk, ungurul Barta, şi destul de rar finlandez şi spaniol. Cele mai bune relaţii le avea cu gen. Dobre.
Mis. mil. germană nu îl avea în subordine pe Spalcke, dar acesta era obligat să colaboreze cu Şeful misiunii gen. Hansen. Odată pe săptămână Spalcke era la raport la cel din urmă.
Spalcke a avut relaţii încordate cu ataşatul aviaţiei germane Gerstenberg, care avea reputaţie de intrigant. Cu greu schimbau informaţii, nici unul nici celălalt nu vroiau să se uite cineva în cărţile lor. Ataşatul german naval, care era împuternicit şi ataşat pentru Turcia, von der Marwitz, îl vizita pe Spalcke maxim o dată pe an. Ambasadorul german von Killinger nu-l plăcea pe Spalcke, i se părea prea leneş.
În societate Spalcke se remarca puţin. La el în casă rar erau invitaţi oaspeţi. În mare parte era vorba de recepţii fastuoase, pentru a scăpa repede de toate obligaţiile. Dar pe timpul acelor recepţii era imposibil să aduni vre-o informaţie.
Totuşi Spalcke aprecia corect situaţia din România şi prevăzuse că într-o bună zi aceasta va refuza Germania şi, pentru a se salva, va trece de partea inamicului. El a raportat din timp despre acest pericol (cu câteva luni înainte de catastrofă), dar oameni complet orbi din comandamentul lui Hitler n-au crezut acele informaţii şi n-au făcut nimic până în ultimele clipe.
Spalcke ca ataşat militar nu s-a ocupat de spionarea Rusiei. Asta era în totalitate în mâinile Abwehrului. Spre deosebire de Gerstenberg, el nu a vizitat niciodată lagărele de prizonieri ruşi din România şi de dincolo de graniţă. A refuzat mereu acest lucru, care nu era necesar şi chiar interzis de Comandamentul suprem, a refuzat mai întâi pentru că era prea leneş şi apoi simplu nu dorea să se ocupe de problema Rusiei, unde putea să-şi ardă degetele.
Singurul lucru printre altele, aflat despre Rusia – interceptările radio ale gen. japonez Fujitsuka, pe care le-a trimis fără niciun comentariu la Comandamentul suprem prin curier, lucru despre care am arătat.
Biroul 2 al SMG i-a dat de multe ori lui Spalcke informaţii de la organele de informaţii despre Orientul Apropiat (Аrabia, Siria, coasta de est a Mediteranei, Egipt, Irak, Palestina, etc.). Si aceste informaţii Spalcke le trimetea la Comandamentul Suprem. Dar Biroul 2 nu a dat niciodată informaţii despre Rusia sovietică. Aceste informaţii trebuia să le fi văzut, pentru că pe durata şederii lui Spalcke pe funcţia de ataşat, eu n-am avut niciodată concediu.
În 1944, când situaţia militară a devenit critică, Spalcke n-a făcut eforturi deosebite pentru a evita ruperea României de Germania. De multe ori a vorbit cu mine pe această temă, considerând că asta era treaba gen. Hansen şi, în plus, nu avea sens, deoarece românii erau suficient de inteligenţi să fie conştienţi de cursul actual al lucrurilor. Nici «limbajul angelic», cum s-a exprimat el odată, nu-i poate induce în eroare pe români cu privire la starea reală a lucrurilor.
Cât priveşte poziţia lui Spalcke în cadrul ambasadei, el a evitat orice relaţie cu ataşatul poliţiei (siguranţă şi SD) Richter şi cu Şeful Biroului informaţii Roedel, temându-se să nu le cadă în plasă. Spalcke s-a ţinut departe de activitatea NSDAP. Nu a iubit partidul, nici partidul nu l-a iubit pe el.
În privinţa organizării şi recrutării «Corpului de securitate rus» din Serbia, Spalcke a luat parte doar la încheierea tratatului de bază cu SMG român. Mai departe nu îl mai priveşte pe el. Pentru plecarea a 50 000 folkesdeutsche din România ca voluntari SS, a participat de asemenea doar la partea de încheiere a tratatului.
Fiind ataşat militar, Spalcke aproape că n-a ieşit din România. Pe teritoriul rusesc a fost doar pe timpul unei călătorii la invitaţia SMG român, despre care am arătat. Despre călătoria în Basarabia şi Transnistria ca ofiţer cu problemele militar-economice, nu cunosc nimic. Legat de aceasta trebuie de remarcat că provinciile menţionate îi intersau economic foarte mult pe germani (produse alimentare).
Trebuie amintit următorul fapt. După tentativa de atentat a lui Stauffengerg asupra lui Hitler, Killinger l-a blamat pe Stauffenberg în faţa lucrătorilor ambasadei adunaţi, făcându-l porc şi spunând că îl va împuşca cu mâna lui pe oricare din ambasadă, amestecat în afacerea Strauffenberg. Gen. Spalcke a avut bărbăţia şi în prezenţa lucrătorilor ambasadei i-a spus lui Killinger că Stauffenberg nu este un porc, ci este un ofiţer stat-majorist încercat, curajos, greu marcat de război. Killinger şi toţi cei de faţă au fost cuprişi de derută la această intervenţie. Killinger nu a luat nicio măsură împotriva lui Spalcke, care nu fusese implicat în atentat.
Braun
PMEmail Poster
Top
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:

Topic Options Pages: (2) 1 [2]  Reply to this topicStart new topicStart Poll

 






[ Script Execution time: 0.0235 ]   [ 14 queries used ]   [ GZIP Enabled ]