Romanian Military History Forum - Part of Romanian Army in the Second World War Website



  Reply to this topicStart new topicStart Poll

> Floating Docks
Andreas von Mach
Posted: March 11, 2007 02:34 pm
Quote Post


Caporal
*

Group: Members
Posts: 138
Member No.: 84
Joined: August 19, 2003



I have found the following floatings docks posessed by Romania:

In 1898 built at Galats Steel
owned by Romanian Goverment (Navy)
firstly reported as 700t dock then 450t
147x49.2ft (for vessels 29 1/2 (beam) and 10 3/4 draught only)
Still listed 1971/2
Not listed 1980

2 part dock built of wood & iron
1898 by Howaldtswerke, Kiel #319 & 320
owned by SMR (Romanian State Railroads)
1200t 132.2x55.8ft
for vessels of 16ft5indraught
crane 10t
Still listed 1971/2
Not listed 1980

large dock was built 1938 , delivered October 1938
by Lübecker Flender-Werke AG, Lübeck #262
7874t 475ft8inx71ft1in
(ships till 475ftx69ftx21ft4in)
2 elecctric travelling cranes
Still listed 1980 as DOCK Nr.1 owned Sant.Naval Constanta
8350t 150/138.12x31.10x13.64m

Any phottos, additional informations & fates.

AvM

This post has been edited by Andreas von Mach on March 11, 2007 03:55 pm
PM
Top
Andreas von Mach
Posted: March 20, 2007 10:48 pm
Quote Post


Caporal
*

Group: Members
Posts: 138
Member No.: 84
Joined: August 19, 2003



The following floatings docks were seized by Soviets
№ 1 (700 t) - seized at Sulina, transferred to technical support
№ 2 (1000 t) - seized 29 08 44 at Constanca transferred to Soviet Danube flotilla
№ 3 (2000 t) - seized 29 08 44 at Constanca transferred to technical support
small riverine (80 t) - at the end of 08 44 seitzed at lowar Danube transferred to Soviet Danube flotilla

AvM
PM
Top
Petre
Posted: March 17, 2020 03:08 pm
Quote Post


Maior
*

Group: Members
Posts: 758
Member No.: 2434
Joined: March 24, 2009



Demagnetizing of the war-ships of the Black Sea Fleet in years of the Great Patriotic War. - Panchenko Viktor Dmitrievich

The romanian port of Constantza.
The german stationary demagnetization station for ships.
Mine-swepping of the Severnaya bay with a floating dock.

( ... )
Pe 16 sept. 1944 Seful Sectiei Tehnice a Flotei Marii Negre, m-a informat ca în portul românesc Constanta nemtii au abandonat o statie fixa de demagnetizare a navelor. Trebuia sa mergem acolo si sa o vedem. El si un grup de ofiteri veneau de la Poti si mi-a propus sa merg cu ei.
... A doua zi am zburat la Constanta. În România hidroavionul nostru a amerizat pe un lac. Asta mi-a placut : pe lac nu sun valuri ca pe mare, iar vremea nu împiedica decolarea si amerizarea aparatelor. Pe mal se gaseau niste hangare mari, neavariate. Locurile aratau bine, si se crea impresia ca aceste locuri nu fusesera atinse de razboi.
În aceeasi zi în portul Constanta am cautat statia de demagnetizare a navelor. Se gasea pe unul din cheurile portului si era alcatuita din doua bucle mari de cablu, întinse pe sol de-a lungul cheului, sursele de alimentare (doua diesel-generatoare) amplasate într-un adapost temporar usor pe mal si încaperile de serviciu. Într-o casa asamblata din panouri se gasea camera de control cu pupitrul de comanda, plus alte încaperi.
Primul lucru pe care l-am vazut întrând la statie a fost o inscriptie pe pereti : «Nu sunt mine. Ivanov A.P.», scrisa dupa ce au venit ai nostri ... Cele mai importante aparate de pe pupitrul de comanda si de pe motoare erau distruse (evident, cu ciocanul). Cel mai deteriorat era întrerupatorul de curent alternativ.
Portul Constanta nu era prea mare si nu avea bazine în care navele sa poata fi manevrate liber în procesul demagnetizarii. De-a lungul peretelui unuia din cheuri, care avea orientarea 90°, pe fundul apei la adâncime 9 metri, fusesera asezate doua bobine de cablu gros. O bobina lunga de 160 m si lata de 40 m se alimenta cu curent continuu si folosea pentru a compensa componenta verticala a magnetismului terestru sau pentru recompensarea acesteia, functie de un anumit program. A doua bobina, de curent alternativ, lunga de 20 m si lata de 18 m, avea forma de U dublu. Cablul de la partea de jos a acestei bobine statea pe fundul apei transversal pe directia navei, iar cablul de la partea de sus a bobinei, în lungul navei. Ele erau ridicate sus deasupra apei la 4 m si puse flotoare. O astfel de forma a bobinei de curent alternativ permitea apropierea cablului de corpul navei si sporita actiunea câmpului alternativ asupra ei.
Diesel-generatoarele statiei se aflau îngropate pe cheu, pentru a fi protejate de bombe. Modificarea câmpului magnetic al navei se facea cu ajutorul buclei asezata pe fundul apei, perpendicular pe directia navei.
Nave de demagnetizat era adusa în lungul cheului. Le ea erau date parâme metalice de la capatul cheului, cu ajutorul carora nava era trasa încet înainte, la început prin statia de demagnetizare, dupa care prin bucla de masurare. În cursul deplasarii pe stand, nava era supusa actiunii unui câmp magnetic constant (dupa un anumit program) si concomitent al unuia alternativ, al carui amplitudine se diminua pe masura ce nava se îndeparta de centrul bobinei de curent alternativ, prin care se obtinea o demagnetizare fara histerezis a nevei, sau apropiat de acest lucru. Ideea acestei metode se folosea mai demult în constructia de aparatura, defectoscopie si alte domenii. În cazul unei demagnetizari nesatisfacatoare, procesul se repeta.
Din documentele care se pastrasera se putea stabili numarul de nave demagnetizate pe luna, numarul de treceri în procesul de demagnetizare si valorile integrale ale magnetismului în diferite locuri pe nava.
Toate acestea i le-am raportat lui I.I. Stetenko si am primit de la el indicatii sa demontam statia si sa o ducem la Sevastopol. Studiind statia, am întocmit un plan de demontare si ma gândeam ce bine ar fi sa încarcam diesel-generatoarele (de tip locomotiva), fara sa le dezmembram. Curând a venit stirea ca de la Constanta la Sevastopol va fi trimis docul plutitor de 4000 tone, pe care puteam pune diesel-generatoarele. Pentru a fi încarcate pe puntea de calare a docului plutitor, trebuiau mai întâi urcate pe niste platforme de cale ferata, aduse la doc, dupa care cu macaraua de pe cheu urcate pe el.
Au urmat cele mai grele zile. În port se gaseau doar macarale mobile mici. M-am înarmat cu un pachet de tigari «Kazbek» si m-am dus pe la macaragii, pentru a afla de la ei cum au adus si montat nemtii diesel-generatoarele si unde erau acum acele macaralele mobile. La început m-am temut ca acestia vor vorbi numai pe româneste, pe care eu nu o întelegeam deloc. Dupa care am început sa discutam câte putin, au gasit ei un macaragiu care stia putin ruseste si a doua zi am aflat de la el ca nemtii folosisera o macara de 20 tone pe senile. Acea macara era în satul Carmen Silva, sub o claie de fân. Totodata am facut cunostinta cu inginerul-sef al portului, român de nationalitate. Lucra aici de cinci ani, stia bine portul, dar de la el n-am reusit sa aflu nimic. La rugamintea mea, mi-a adus planurile portului. Acolo totul era scris în germana. În plus, am aflat ca inginerul-sef terminase Institulul de constructii navale în Germania si ca deci trebuia sa stie bine germana. I-am propus sa dam liber translatorului si sa ne întelegem pe nemteste.
La a doua întâlnire i-am explicat unde era acum macaraua de 20 de tone si l-am rugat sa o aduca la Constanta, iar când vine macaraua, sa-mi dea si platformele, din care doua de mare tonaj, sa urcam diesel-generatoarele. Inginerul-sef mi-a promis toate astea (de parca n-am fi discutat degeaba acum doua zile). Doar mi-a cerut sa scriu o dispozitie la depozitul de carburanti-lubrifianti pentru a-i da kerosen si ulei pentru miscarea macaralei.
Au trecut doua zile. Dimineata devreme, pâna la ridicarea pavilionului, m-am dus sa servesc masa de dimineata la distrugatorul «Regele Ferdinand», unde eram alocat la drepturi. Pe drum am vazut venind încet macaraua pe senile, iar dupa un sfert de ora au venit la statia de demagnetizare si platformele.
Ajutorul meu pentru demontare era botsman-ul Skulishevski, detasat la Constanta la cererea mea. Pentru munca ni se trimetea zilnic o echipa de docheri din port. În decurs de câteva zile cablul a fost ridicat, diesel-generatoarele demontate si toate accesoriile încarcate pe puntea de calare a docului. Am avut noroc ca s-au gasit si chingile originale de la diesel-generatoare, pentru a facilita încarcarea.
Flota maritima militara a României consta din doua distrugatoare destul de noi — «Regele Ferdinand» si «Regina Maria», doua distrugatoare mai vechi, doua escortoare, care, la fel ca la noi, aveau denumiri corespuzatoare vremii rele, câteva canoniere vechi si vedete noi. Pe cavaleti pe mal am vazut câteva mici submarine italiene pentru diversiuni, ale caror echipaje constau din unu-doi oameni. Unele dintre nave erau avariate, de exemplu «Regele Ferdinand», lovit de doua bombe ale noastre.
Navele românesti erau lasate de izbeliste. Era murdarie mare în compartimentele masini, cazane si în santine. Mi s-a povestit ca ...
La toate distrugatoarele românesti si la nevele comerciale mari existau instalatii de demagnetizare, în mare parte mai simple, fara înfasurarile de drum, si care se alimentau de la agregate cu tensiuni de 2,5–4 V. Se folosea pe scara larga demagnetizarea combinata, când componenta verticala a magnetismului navei se îndeparta la statia de demagnetizare (EMS), iar cea inductiva, care se modifica functie de latitudinea navigatiei, se compensa doar cu înfâsurarea principala a instalatiei de demagnetizare.
Dupa câteva zile la Constanta au venit navele noastre, printre care si dragorul «Mina». Am vrut sa vorbesc cu comandantul Stetsenko, dar am auzit ca aveau de lucru. Stiam ca se afla la dragaj de mine magnetice. «Mina» se afla la cheu în cealalta parte a portului. Sa ocolesti portul pe jos era prea mult, salupe portuare nu existau, dar exista ... semaforul cu flamuri. Cu ajutorul lui ... am chemat «Mina» si le-am cerut sa trimita barca. La bordul navei am avut bucuria sa-l întâlnesc pe comandant si echipajul. Parca nimerisem în familie. V.N. mi-a povestit ca de o luna dragau senalurile la Odessa si portul ... si ca pentru fiecare mina dragata nava primea cinci mii de ruble prima, iar echipajul era propus la avansare în grad.
Urmatoarea etapa a activitatii noastre la Constanta a fost sa demagnetizam navele înaintea plecarii lor la Sevastopol. Am adus de la Odessa SBR-38. Dupa câtva timp, printr-o activitate intensa au fost demagnetizate toate navele. Ultima a fost Nava-baza pentru submarine. Pe timpul lucrarilor la ea, l-am întâlnit aici pe pe un cunoscut de-al meu, capitan-locotenent P... care era aici Comandantul UL-IV (transmisiuni). A fost bucuros sa ma vada, poate si pentru ca la nava-baza nu functiona niciunul din cele patru emitatoare, si m-a rugat sa-l ajut.
Convingându-ma de faptul ca demagnetizarea decurgea normal, l-am lasat pe autorul meu sa continues ier eu m-am dus sa-l ajut pe P... Împreuna am stabilit ca unele emitatoare erau avariate, iar celelalte nu aveau alimentare : cablurile fusesera taiate. Dupa patru ore de munca am reusit sa alimentam pe o cale ocolitoare unul din emitatoarele neavariate si acesta a functionat.
Curând demagnetizarea navei-baza s-a terminat, noi am plecat la SBR iar nava-baza împreuna cu alte nave a plecat pe mare.
( ... )
Pe 30 oct. docul plutitor a plecat remorcat spre Sevastopol. Traversarea marii a decurs cu bine ... Pe 2 nov. docul a ajuns la Sevastopol si a fost oprit în golful Severnaia.
Pentru noi a fost de neînteles semnalul serviciului de rada «Ramâneti pe loc». Dupa doua ore s-a apropiat de docul plutitor al doilea remorcher, a dat o parâma din partea opusa si a început remorcajul spre Inkerman. În punctul final remorcherele si-au inversat rolurile, acum a început sa traga primul remorcher spre iesirea din golful Sevastopol, pe linia de dispunere a geamandurilor de legare ale crucisatoarelor. Ajungând cam pâna la golful Artileriskaia, remorcherele iar si-au schimbat rolurile, acum tragea remorcherul dinspre Inkerman. A devenit clar ca remorcherele trageau docul pe una si aceeasi ruta, adica dragau !
Pe docul plutitor, în afara de echipajul de baza, se mai gaseau multi marinari militari, venind cu încarcaturile lor de gabarit redus de la Constanta la Sevastopol. Zvonul ca se executa dragajul locului cu docul plutitor, acolo unde urmau sa vina pe 5 nov. navele escadrei, s-a raspândit într-o clipa. Oamenii mai înfierbântati, stiind ca eu sunt Seful Sectiei demagnetizari nave, au cerut sa fie luati echipajul si pasagerii si dupa aceea sa se foloseasca docul pe post de draga. Au fost si unii care spuneau ca mai bine pierzi un doc plutitor decât un crucisator. Doar seara li s-a permis pasagerilor sa paraseasca docul. A doua zi dragajul a fost terminat iar docul a fost rrimis la descarcat la debarcader.
În continuare a fost stabilita ducerea diesel-generatoarelor la o statie cu bucla, pe o nava de demagnetizare (SBRP-34), au functionat o vreme, dupa care au fost înlocuite cu altele rusesti, mai puternice.
( ... )
În toamna anului 1944, dupa eliberarea României si Bulgariei de cotropitorii fascisti, actiunile Flotei Maritime pe Mera Neagra aproape s-au încheiat ... A mai ramas doar dragajul, care a mai continuat un an ... Procesul de dragaj s-a complicat datorita faptului ca minele inamicului aveau dispozitiv de numarare : detonarea nu se facea la prima trecere a unei nave pe deasupra minelor, ci la o alta anume, care putea fi si a 17-a, asa ca dragorul trebuia sa faca 17 treceri pe fiecare sector.

This post has been edited by Petre on April 10, 2020 10:11 am
PMEmail Poster
Top
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:

Topic Options Reply to this topicStart new topicStart Poll

 






[ Script Execution time: 0.0202 ]   [ 14 queries used ]   [ GZIP Enabled ]