"Delfinul", "Rechinul" and "Marsuin

[padre]

Submarinele romanesti, corsarii adincurilor


"Evenimentul Zilei"
Florian Bichir
Duminica, 14 Septembrie 2003


Nu multa lume stie ca Romania a fost una dintre putinele tari care, in perioada interbelica si in cel de-al doilea razboi mondial, au avut in dotare submarine. In cursul marii conflagratii care a pirjolit intreaga Europa, romanii au participat la campania navala impotriva URSS nu doar pe Marea Neagra, ci si sub ea. Trei submarine - “Delfinul”, “Rechinul” si “Marsuinul” - s-au umplut de glorie in luptele duse in adincuri. Cu urechile ciulite la grenadele care explodau linga ei, submarinistii romani au fost prezenti pe coastele Turciei, la intrarea in Bosfor, la Sevastopol, la Kerci si Ialta, dar si la Batumi, in Georgia actuala. Eroismul submarinistilor a fost evocat de scriitorul Constantin Virgil Gheorghiu, care a participat la blocada navala a Crimeei si Caucazului, imbarcat ca reporter de razboi pe submarinul “Delfinul”, el publicind dupa incheierea misiunii volumul de reportaje “Cu submarinul la asediul Sevastopolului”. Desigur, nu intimplator, la presiunea sovieticilor, dupa “Tratatul de Pace de la Paris” din anul 1947, Romania nu mai avea voie sa detina astfel de arme. Oricum, imediat dupa 23 august 1944, cele trei submarine romanesti au fost confiscate de sovietici, care le-au folosit pina in anii '50. Numai “Delfinul” a fost retrocedat in 1957, cind autoritatile comuniste de la noi l-au dezmembrat. Nici singurul submersibil care se mai afla in prezent in posesia Romaniei nu mai este functional din 1995, astfel ca despre submarinele romanesti se poate vorbi numai la trecut. Chiar si astazi, in ajunul Zilei Submarinistilor, sarbatorita pe 15 septembrie. O aniversare trista, fiindca, desi submarinistii si-au facut din plin datoria, ei si navele lor exceptionale vor ramine, pentru noi, doar subiecte de film sau de romane istorice. Ca o modesta incercare de reparatie istorica, “Evenimentul Zilei de Duminica” va prezinta un documentar despre submarinele romanesti, adevaratii corsari ai adincurilor, pe nedrept dati uitarii...
Gherila cu torpile sub valurile Marii Negre


Apele Odessei si crucisatorul “Komintern”
La declansarea celui de-al doilea razboi mondial, Fortele Navale Romane nu dispuneau decit de un submarin, construit la Fiume, in Italia, si intrat in inzestrare la 27 iunie 1936. “Delfinul”, singur, reprezenta, in 1941, intreaga primejdie submarina pentru inamicii Romaniei. “Delfinul” avea misiunea de a supraveghea porturile, caile de comunicatii adverse si obtinerea de informatii si, in plus, avea ordinul sa evite orice actiune in care ar fi riscat sa fie scufundat.
Activitatea de lupta a “Delfinului” a inceput, in seara zilei de 22 iunie 1941, sub comanda capitanului Constantin (Bibi) Costachescu, printr-o misiune de supraveghere, in largul portului Constanta, in afara barajelor de mine.
La cea de-a treia iesire (misiunile submarinelor sint cunoscute si sub denumirea de “cruciere”) - 12-20 august -, avind ca misiune atacarea transporturilor in apele Odessei, “Delfinul” a angajat inamicul. La intoarcere, in timp ce naviga la suprafata, spre locul de intilnire cu escorta, a descoperit, la SE de farul Constanta, periscopul unui submarin (s-a aflat mai tirziu ca a fost submarinul M33, comandat de cpt. lt. D.I. Suhov). Lansind o torpila, care a trecut prin pupa “Delfinului”, M 33 a iesit cu turela la suprafata. “Delfinul” a deschis foc asupra turelei lui M33, insa fara rezultat. Si la misiunea urmatoare (pe coastele caucaziene, 3-19 septembrie), submarinul a luat drum de atac catre o tinta inamica - de data aceasta crucisatorul sovietic “Komintern” -, insa a fost stinjenit de stincile de sub apa. Conform instructiunilor Flotei, comandantul Corneliu Lungu a renuntat la executarea atacurilor.
Scufundarea “Uralea” si 90 de bombe
Dupa trei zile de la plecarea in cea de-a cincea cruciera, cu misiunea de a impiedica transporturile sovietice spre Sevastopol, la 5 noiembrie, in timp ce patrula in zona Capului Altodor, a atacat cu torpile si a scufundat nava de transport “Uralea”, de la 1.975 tone. In urmatoarele opt ore, “Delfinul” a suportat nu mai putin de 23 de atacuri din partea fortelor navale sovietice, inregistrind intre 80 si 90 de explozii de bombe antisubmarine. Dupa ce atacurile au slabit in intensitate, submarinul s-a indreptat spre coasta Anatoliei. In largul Capului Iasun, a fost surprins de o furtuna puternica si abia la 27 noiembrie a putut reveni la baza. Vremea nefavorabila din iarna 1941/1942, cu furtuni puternice, a intrerupt urmatoarele doua iesiri ale submarinului, care a intrat apoi intr-o perioada de revizie tehnica. Cea de-a noua (si ultima) cruciera a “Delfinului” s-a desfasurat tot in zona Ialta. A patra zi (1 iulie 1942), a reprezentat un adevarat examen de profesionalism, dar si un iad. Descoperit de fortele sovietice, asupra submarinului s-a aruncat, de la ora 8.00 si pina la 10.30, 95 de bombe antisubmarine; in jurul orei 13.00, alte 20, intre orele 19.20-20.00 au cazut in apropierea sa 82, iar alte 35, ceva mai departe. Misiunea a luat sfirsit la 3 iulie 1942. Cu o tehnica invechita si uzata, cu avarii importante pricinuite de furtuni si bombardamente, in noiembrie 1942 a fost scos din starea operativa si trimis pentru reparatii capitale, la Santierul Naval din Galati.
“Rechinul” si “Marsuinul”
Intre noiembrie 1942-aprilie 1944, flota romaneasca nu a dispus de nici un submarin pe teatrul de operatiuni.
In mai 1943, cele doua submarine, S1 si S2, la care incepuse constructia, in 1938, la Santierul din Galati, au fost lasate la apa (S1 - “Rechinul”, la 5 mai, si S2 - “Marsuinul”, la 25 mai). “Rechinul”, care facea parte din categoria submarinelor mijlocii, a plecat in prima sa misiune, de antrenament, in largul coastei Anatoliei, intre 20 aprilie si 25 mai 1944. In a doua cruciera (15 iunie-29 iulie, de-a lungul coastei caucaziene, cu misiunea de a ataca transporturile si navele de lupta), “Rechinul” a fost de mai multe ori descoperit si bombardat. La rindul sau, si “Marsuinul” a plecat in prima sa misiune de antrenament (11-27 mai 1944), dar aceasta s-a transformat intr-una de razboi, cu misiunea de a supraveghea Portul Batumi. A fost descoperit de un avion propriu, care l-a confundat cu un submarin inamic. A fost atacat de fortele antisubmarine cu 420 de bombe.
Calvarul
Putin stiu ca la 23 august 1944, Marina Regala a Romaniei avea in compunere sapte submarine: cele doua romanesti (“Rechinul” si “Marsuinul”) si cinci submarine italiene mici, constituite intr-un grup separat, cu echipaje romanesti. Mini-submarinele italienesti era de tip CB si puteau sa faca misiuni de observatie la doar 30 de mile fata de coasta, dar numai doua erau operationale la
1 iulie 1944. Unul dintre aceste submarine a fost scufundat in urma masivului atac aerian sovietic din 20 august 1944 asupra Constantei.
Valoarea submarinelor romanesti a fost dovedita in clauzele conventiei de armistitiu semnata la 12 septembrie 1944, prin care Romaniei i se interzicea sa posede astfel de forte. Imediat dupa 23 august, mai exact pe 14 septembrie 1944, cele trei submarine romanesti, dar si cele italiene au fost confiscate de sovietici. “Marsuinul” si “Rechinul” au intrat in Flota sovietica pe 14 septembrie 1944 cu numele de “TC-1” si “TC-2”; in 1947 li s-au schimbat numele in “H-39” si “H-40”, apoi in “C-39” si “C-40”. Au fost scoase din functiune si taiate pe 8 decembrie 1950, respectiv 3 iunie 1951. “Delfinul” a fost si el inregistrat ca submarin sovietic, cu indicativul “TC-3”, fiind singura nava inapoiata Romaniei in 1957, cind a fost topita.

Noul “Delfin” sta la chei

Marina Militara Romana dispune si in prezent de un submarin - “Delfinul” - care este predecesorul primului submersibil romanesc. Istoria actualului submarin “Delfinul” a inceput in anii '80, cind Ceausescu a ordonat achizitionarea unui submarin de la aliatul de atunci, URSS. Guvernul a lansat comanda in 1985 si s-a optat pentru un submarin de atac din clasa KILO. Santierul naval Nijnii Novgorod, aflat pe Volga, a demarat lucrarile imediat. Doua echipaje romanesti au fost trimise la cursuri de pregatire in URSS. Receptia submarinului a avut loc in august 1986. Submersibilul a fost adus pe Volga si pe canale pina la Sevastopol. Din pacate, submarinul nostru nu mai este operational din 1995, spre disperarea zecilor de submarinisti. Acumulatorii trebuiau inlocuiti, lucru care nu s-a facut din lipsa fondurilor. Conform specialistilor, suma necesara repunerii sale in functionare se ridica la 22 milioane de dolari, cam un sfert din costul de achizitie. Exasperarea ofiterilor submarinisti a ajuns la culme cind, anul acesta, ministrul apararii Ioan Mircea Pascu a anuntat ca submarinul “Delfinul” nu intra in vederile moderne ale marinei militare si ca, oricum, cit de curind, submarinele vor disparea din Marea Neagra, ca urmare a unor acorduri. Alte “minti luminate” au propus vinderea navei, cu toate ca submarinul nu este deloc o arma depasita.
“Delfinul” din clasa KILO are un deplasament de 2.325 tone la suprafata, 3.076 tone in imersiune, lungime 74,3 m, latime 10 m si pescaj 6,6 m. “Delfinul” poate ambarca 18 torpile sau 36 de mine si dispune de patru tuburi lans-torpile. Submarinul dezvolta o viteza de 10 noduri la suprafata si 20 in imersiune, are o autonomie de 6.000 de mile marine la o viteza de trei noduri. Adincimea maxima de coborire este de 240 m. “Delfinul” este un submarin clasic cu propulsor electric.
Multumim pentru sprijinul acordat dlui viceamiral Ilie Stefan si dlor Nicolae Koslinski si Raymond Stanescu, autorii monumentalei lucrari “Marina Romana in al II-lea razboi mondial”, aparuta sub egida Ligii Navale Romane.

Marturiile unui fost ofiter de pe submarinul “Rechinul”: “Echipajul isi infrunta soarta cu incapatinare”

“In anul 1940 am intrat in Scoala Navala din Constanta, pe care am absolvit-o la 10 Mai 1942, obtinind gradul de Aspirant de Marina. La intrarea noastra in razboi, elev fiind, am facut practica “pe viu”, ca tunar pe distrugatorul “Regina Maria”, participind la batalia navala din 26 iunie 1941, impreuna cu distrugatorul “Marasesti” si cu bateria de coasta “Tirpitz”, lupta care s-a terminat prin scufundarea distrugatorului sovietic “Moskva”.(...)
Prima misiune a “Rechinului”
In aprilie 1944, submarinul “Rechinul” a fost declarat apt pentru a fi trimis in misiune. O misiune submarina in Marea Neagra in perioada respectiva, diferea substantial de orice misiune similara desfasurata pe alte teatre de operatiuni navale. Angajarea intr-o confruntare deschisa presupune prezenta fata in fata a doua forte navale inamice, ceea ce in anii 1943/’44, in Marea Neagra, nu putea avea loc, deoarece URSS, pierzind temporar teritoriul din hinterlandul tarmului nordic al Marii Negre, nu mai efectua transporturi maritime de trupe si materiale. Ca o consecinta, submarinele romanesti si germane din zona, la prima vedere, nu-si justificau prezenta datorita faptului ca URSS isi retrasese toata flota militara din Bazinul Marii Negre, precum si ceea ce ii ramasese din flota comerciala, in porturile Batumi, Gagri, Ghelengic, Poti si Novorosiisk, de pe tarmul rasaritean al Marii Negre, pentru a o proteja si a o pastra intacta. In aceste conditii submarinului “Rechinul” i s-au repartizat pentru supraveghere si atac diverse zone ce controlau intrarile si iesirile din porturi.
O gura de aer cu pretul vietii
Aceasta activitate meticuloasa, de prezenta continua in “coasta” inamicului, intr-o zona care ii apartinea si unde-si organizase o permanenta supraveghere, prin toate mijloacele ce le avea la dispozitie, ne impunea ca prima masura de aparare, necesitatea de ne feri sa ne fie detectata prezenta in zona. In aceste conditii, durata zilnica de iesire la suprafata pentru ventilatie, refacerea rezervei de aer comprimat si reincarcarea bateriei de acumulatori nu trebuia sa depaseasca 2-3 ore, pe timp de noapte cu cer innorat sau fara luna. In majoritate, aceste iesiri la suprafata pentru realimentare erau urmate de o riposta a vinatorilor de submarine, care erau o prezenta continua in zona, si care-si reglau grenadele antisubmarin sa explodeze la adincimi de 20-80 de metri pentru a baleia spatiul pe orizontala si verticala.
Zeci de zile sub apa, fara... apa!
In perioada celor circa 70 de zile de misiune in zona, timp in care am schimbat in permanenta amplasamentul si practic am “zavorit” intrarile si iesirile din porturile supravegheate, am fost detectati de citeva zeci de ori, de fiecare data urmind bombardamente in adincime, uneori cu efecte dramatice asupra submarinului si echipajului, dar care au fost suportate cu incapatinare, raminind in zona pe toata durata ordonata a misiunii. Efectele acestor grenadari nu erau de neglijat si nici usor de suportat. Ca urmare a unor explozii violente produse in apropierea submarinului in imersiune, a fost redusa rezerva de apa potabila, facind necesara rationalizarea acesteia, sub control strict, la circa 0,3 litri per om si zi, timp de 20 de zile. Intr-o situatie similara, infiltrarile de apa de mare si contactul lor cu reteaua de curent continuu a submarinului a produs, prin electroliza, clor, viciind aerul din submarin pina la limita asfixierii echipajului, ceea ce a determinat o iesire riscanta la suprafata, in plina zi, pentru a realiza o ventilatie fortata.

Imi indrept gindurile catre acei camarazi de arme, unii in viata, altii plecati dintre noi, carora le pastrez cu respect o amintire si o recunostinta vie, indiferent daca era comandantul submarinului comandorul Corneliu Lungu sau timonierul Tarigradeanu, mecanicul sef, cpt. Witty, sau maistrul torpilor Radu, secundul, lt. Argeseanu, sau maistrul telegrafist Geanoglu, precum si tuturor acelora pe care memoria infidela si spatiul rezervat nu-mi permit sa-i nominalizez aici si acum.” (Cdr. ® ing. Alexandru Greceanu)

[Victor]

According to Soviet records the Uralles was sunk by Luftwaffe bombers at Yevpatoria, in port.

NMS Delfinul damaged the motor tanker Kreml in that attack.

[Miroslav Morozov]

Hello, Victor!

Tanker Kreml' was damaged on a german ground mine in Streljetskaja Bkt. near Chersones Pt. on 3.11.1941.
The Delfinul's attack on 5.11.1941 wasn't observed at all and probably was made against minelayer Ostrovskyj who arrived in Sevastopol on 10.39 that day.

Regards,
Miroslav

[Tas]

could anyone please provide an English copy of the first post?
or point me to a web translator?

Thanks

[Dr_V]

QUOTE

Tas: could anyone please provide an English copy of the first post?   or point me to a web translator?

No need to, a pretty detailed activity report for each sub is posted on this site http://www.worldwar2.ro/arme/?category=shi...ips&language=en
Browse the "Submarines" articles there.

[Tas]

Thanks, I didnt know it was the same info