Printable Version of Topic
Click here to view this topic in its original format Forum > Romanian Army at War > Romanian POWs in Russia

Posted by: dragos April 16, 2005 11:24 am
"Father and son, nine years in the ordeal of captivity", RIM 4(10)/1991.

Captured at Don' bend:

"We surrendered, hands up" - related Lt. r. Nicolae Roman - "not without fear of being killed. We heard and saw enough cases when our officers have been killed in similar situations. The blind fury was difficult to refrain at some of the Russian soldiers. In the prison camp, one compatriot related the circumstances in which my uncle, major Tulescu Virgil, from 5th Artillery Regiment, died. He was commander of artillery battalion. He was bayonetted when he surrendered, while holding his hands up. A violent outburst was ready to happen in our situation too. A Russian soldiers set up the machinegun, the guards stepped aside, and when we exited the building, he aimed the machinegun at us, finger on trigger. I think a barbaric act was on the way, unless a superior of him intervened authoritative. With a ferm voice, he jumped at the soldier and calmed down the heated spirits.

Generals Lascar and Mazarini, together with their staff officers - Lt. Col Nicolae Cambrea and lt col. Stanescu Cristea - were taken immediatelly, and were crossed the Don in a car right in that night. I saw them again after three months, in the prison camp of Krasnogorsk, and Cambrea and Stanescu later at Suzdal. The others, including my father, were taken to a well guarded village house. We were taken the watches, rings, leather jackets, boots. It was a pitiful picture. No law protected us. We had nothing left. My father had a stony face, eyes fixed. He usually was sober and grave. Now he looked like a statue. Only when he was ripped the watch on a chain at his trousers pocket, his cheek barely trembled. The watch was a gift from my grandma, and it was priceless for him. Silent, he didn't look at me. Any gesture could have been fatal. He was watching his destiny, stoned, as all of the others. (...)"

The following day, all of the Romanian prisoners at Golovski (about 4,000 men) formed a column, under mounted guards, across the village. The officers captured at the command post of the 6th Infantry Division were placed sepparately in the eastern part of the settlement. "I did not know what they were going to do. We waited warily. The column got on the move, passing in front of us. Several Russians in military uniforms were moving along the column and were yelling in Romanian: <They are guilty! They brought you here! The murderers! They have to be trialed and sentenced for your disaster! The murderers!> Nevertheless, our soldiers, silent, were giving the honor to their commanders. Their figures and looks were telling more than a thousand words. (...) My father was crying. I've never saw him crying. It was extraordinary moving. (...) For the Russian agitators, their set-up turned into a pitiful failure."

to be continued

Posted by: dragos May 05, 2005 07:55 pm
At the end of the column followed in a row the group of the Romanian officers that had "received" the honor of the troops. They crossed the Don at Serafimovici, on a pontoon bridge. The blizzard was mortifying the living ones. They spent the night in the first village they arrived. The buildings were empty. The villagers have been evacuated by the Soviet authorities, leaving nothing behind. "Everything has been withdrawn to Ural" - related the veteran. "In the case of advance beyond Stalingrad, the Germans had nothing in front on them but the Russian winter and huge distances, beyond the limits of supply. In this village we remained over night we didn't find even a stick or a hay blade to make fire." In the morning, the column got on the move, swiming through the blizzard swept steppe. The officers group left a bit later. They were cramed into a truck - better nevertheless - and transported in the same direction. In the ditch along the road there were small mounds, crouched bodies in uniforms, partly covered by snow. They were Romanian soldiers that remaining stock-still because of the cold or agony, could not walk any more. When the life was still flickering in one of them, it was brutally extinguished by a coup de grace shot in the head by one of the guards. Now they were resting in peace uncovered by the earth bed. The bones of many remained scattered in the fields. God knows what happened with them. By the evening they arrived at the first railroad station. Those who managed to pull their frozen legs and made it to the end of the road, were put in cargo vans, the soldiers, the NCOs and the officers separately. The conditions were the same for all though. At departure, they were given a 500 grams bread at four men, and after four days another bread for eight men. They had to search for water on their own. When the doors were opened, at every 12 hours, they filled their canteens with snow, which after melting it gave 200-300 grams of water, that had to be shared with great care. "I don't know how many days we traveled by train. It is certain that Saint Nicolae we celebrated in the first prison camp, Tambov, a shunting camp. I remember my father giving me a small branch of fir tree, and embracing me. <This is from me, and from God whatever He might have the mercy to give> he told me. And God gave me strength to resist.

(to be continued)

Posted by: Florin May 24, 2005 12:04 am
Very often, the teenagers were more dangerous than the men in their 20's or their 30's, among the Soviet guards. They started to shot the unarmed prisoners with their machine guns... just for fun.

Posted by: Chandernagore May 24, 2005 08:44 am
From every report I can get my hands on come the feeling to me that the Russian didn't have a very "homogeneous" attitude regarding POWS.

Posted by: dragos May 24, 2005 08:55 pm
Source: Report dated December 1st 1942 of plutonier t.r. Valentin Dumitru from the Special Intelligence Service, detached to the 6th Infantry Division's HQ. MApN archives, fond 949, file 100, pages 301-303

In the morning of 25 November 1942, we passed by the village of Rusakov, from where a group of about 60 Romanian POWs escaped from the Russians.

Most of them where from the 14th Infantry, the 6th Vanatori Regiment.

All of them where bare footed and unclothed.

They told us they didn't eat for three days while the Russians were eating the food captured from us.

They also told us that the wounded were shot dead, and those who could not keep the pace with the column shared the same fate.

All the way to Cernishevskaya was scattered with bodies of Romanian soldiers, naked and horribly mutilated by tanks.

Most of them were decapitated, probably by the cavalry.

Everywhere it was scattered the gear of the 1st Armored Division.

We took notice that all of these bodies were of the soldiers of the 1st Armored Division and of the regimental trains of the 14th Infantry Division.

In the afternoon of 25 November 1942, the Germans repulsed the enemy and took Cernishevskaya, in which we entered at evening.

All the night of 25/26 November 1942, the Russians attacked the village with artillery and Katyushas.

In the village we found Romanian food stores, which were immediately devastated by our starving soldiers.

In the morning of 26 November 1942, it was established communication with a Romanian motorized division that was coming from Kuteinikov, and the remnants of the troops and the wounded were put in German and Romanian trucks and were sent to Kuteinikov and Miliutinsk, where it was the 5th Army Corps HQ, for future selection and routing for Kamensk, for training in order to establish new battalions.

Posted by: Danny Baiat June 13, 2012 07:36 am
Hi from Australia,

[Used Google to translate from English to Romanian]

Poate cineva vă rugăm să furnizaţi mă cu sursa pentru acest post?

Te rog! Este foarte important pentru cercetarea mea, ca eu sunt ultimul descendent al Major TULESCU, Virgil (eu sunt nepotul lui mare).

Sunt încercarea de a compila istorie a familiei mele şi nu au putut găsi nici o altă informaţie, oriunde şi eu de ajutor într-adevăr cu acest ... mulţumesc


Posted by: Victor June 14, 2012 06:19 am
QUOTE (Danny Baiat @ June 13, 2012 09:36 am)
[Used Google to translate from English to Romanian]

Why would you do that if the official language of the forum is English?

Posted by: dragos June 14, 2012 12:03 pm
The source of the article is Revista de Istorie Militara no 4(10)/1991.

Posted by: _Vik June 14, 2012 05:26 pm
My father and other relatives said they did not kill romanian POWs,but germans they sometimes did.

Posted by: Danny Baiat June 15, 2012 03:09 pm
QUOTE (Victor @ June 14, 2012 06:19 am)
QUOTE (Danny Baiat @ June 13, 2012 09:36 am)
[Used Google to translate from English to Romanian]

Why would you do that if the official language of the forum is English?

Ha Ha! Victor, I wasn't sure to be honest, I actually linked to this forum from the main website smile.gif

Thank you so much for the information - I tried to attached a photo of Virgil Tulescu (the man himself) but failed!


Posted by: muggs June 15, 2012 05:40 pm
Danny try using it's enough to drag n drop the picture there and post the link afterwards here

Posted by: Petre April 23, 2014 07:23 pm
Source - Net.
The Archive of Aleksandr I. Jakovlev
Lubjanka. Stalin and NKVD, NKGB, GUKR «Smersh». 1939 - mart 1946

Document № 261 - A special report from L.P.Beria to I.V.Stalin about the positions of romanian generals POW regardind the former romanian king
24.05.1944, Top Secret, № 503/b
Tovarăşului Stalin I.V.

La 22 mai a.c. s-au purtat discuţii cu generalii români prizonieri de război Мazarini, Lascăr, Dimitriu, Nedelea şi Brătescu despre poziţiile lor faţă de fostul rege român Carol, aflat în emigraţie şi despre poziţiile diferitelor cercuri politice şi militare din Romania faţă de acesta.
Generalii români prizonieri participanţi la discuţii s-au referit în general pozitiv la fostul rege Carol şi au exprimat intenţia de a colabora сu Carol, e drept, cu unele rezerve.
Generalii Mazarini şi Dimitriu au menţionat special că vor colabora cu regele Carol doar în caz că acesta va fi susţinut de Guvernul URSS şi că ei vor refuza să lucreze cu acesta, dacă Carol va fi susţinut numai de SUA şi Anglia.
Majoritatea vechilor ofiţeri, după părerea generalilor români, îl susţin pe regele Carol, dacă acesta trece contra nemţilor.
Partidele politice de opoziţie din Romania pot să îl susţină pe regele Carol.
Fiind monarhişti, generalii prizonieri de război consideră că monarhia constituţională este cea mai bună formă de stat pentru România şi în perioada de după război.
Regele Mihail, după părerea generalilor, nu beneficiază de sprijinul armatei, poporului şi partidelor politice, totuşi gen. Lascăr a declarat că trebuie studiată posibilitatea intervenţiei mamei regelui Mihail în spijinul acestuia.
Generalii dau mare importanţă faptului că regele Carol este compromis în ochii societăţii româneşti din cauza originii «ignobile» a celei de-a doua soţii.
Se trimit extrase din notele discuţiilor şi declaraţiile personale de la generalii români:

Dimitriu Romulus Savva, n.1892, general de brigadă, din familie de general, pregătire mil. superioară, ofiţer de carieră, posedă şase ordine, Cdt. Div. 20 inf, capturat în ian. 1943 la Stalingrad.
În declaraţia personală Dimitriu scrie:
«Îl cunosc pe regele Carol din 1912, când am servit împreună în armată. Regele Carol a avut mereu încredere în mine. Dacă regele Carol ocupă din nou tronul României voi fi bucuros şi îl voi servi cu credinţă ca mai înainte, dar numai în situaţia că regele Carol va fi susţinut şi recunoscut de guvernul URSS şi aliaţii săi, SUA şi Anglia. În 1940 în România foarte mulţi au regretat abdicarea şi plecarea regelui Carol din România. Eu cred că învinuirea regelui Carol pentru toate nenorocirile abătute acum asupra României, nu sunt total corecte. Poporul l-a iubit mult pe regele Carol.
În prezent nu pot spune dacă aceste simpatii s-au păstrat, în faţa acestor nenorociri ale României, care n-au mai fost în istoria României, nenorociri pentru care tot regele Carol este răspunzător.
Armata română a păstrat o bună amintire regelui Carol, care există şi azi. Consider că majoritatea corpului ofiţeresc din România este pentru Carol. La tinerii ofiţeri există influenţele “spiritului legionar”, ofiţerii vechi au păstrat faţă de regele Carol aceeaşi simpatie. Regele Carol poate avea sprijin total de la partidul liberal, mai ales al fracţiunii Tătătescu, şi parţial spijin din partea fracţiunii Brătianu. Partidul ţărănesc, mai ales fracţiunea Maniu-Mihalache, toată guvernarea regelui Carol şi până la plecarea din România au fost contra lui. Fracţiunea acestui partid “Fontul Renaşterii Naţionale” în frunte cu Călinescu, reunind majoritatea membrilor partidului ţărănesc, a fost mereu pentru regele Carol. Extrema stângă şi partidele de dreapta, vor fi se vede contra regelui Carol, mai ales cei din blocul “legionarilor”.
Prin revenirea în România regele Carol poare conta şi pe partidul poporului, membrii căruia intră în partidul liberal sau sunt solidari cu el, dar poate primi sprijinul rămaşilor din vechiul partid conservator, condus de Argetoianu, prieten personal al regelui. În armată regele Carol poate conta pe sprijinul foştilor săi generali Mihăilă[?] – fost mareşal al palatului şi ministru de război[?], Teodorescu Polea — fost secretar şi ministru de război[?] (prieten personal al regelui Carol) şi Tătăranu — fost ataşat militar la Paris, precum şi pe majoritatea ofiţerilor din flota maritimă şi aviaţie, create la timpul lor de regele Carol.
Dacă regele Carol ar reveni în România cu intenţia de a o salva, reacţia ar fi foarte bună. Are mare importanţă sprijinul pe care ar putea să îl dea lui Carol guvernele URSS, SUA şi Anglia. Dacă regele Carol primeşte acest sprijin, nu ar conta problema stării de spirit.
Eu personal voi rămâne cu regele Carol, atât timp cât va colabora cu Rusia şi atât timp cât Guvernul sovietic îl va sprijini.
Regele Мihail nu are importanţă în România, după mine, este un băiat fără pic de autoritate. Mihail trebuie să plece, partidele politice, poporul şi аrmata nu îl vor susţine.

Lascăr Mihail Constantinovici, n.1889, general de divizie, din veche familie nobilă, ofiţer de carieră, absolvent Academia Militară, Cdt. Div. 6 inf, distins cu înalte ordine româneşti şi germane, s-a predat în nov.1942 la Stalingrad.
Lascăr îi este loial regelui Carol şi consideră revenirea la putere a regelui Carol ar duce la dorita ieşire din război a României. După părerea lui Lascăr, partidul liberal al lui Gheorghe Brătianu şi partidul ţărănesc Maniu-Mihalache îl susţin pe regele Carol. Lascăr admite că regele Carol, fiind în spirit un democrat, va face concesii partidelor democratice şi va lupta activ contra gardiştilor, pe care îi susţin nemţii.
După părerea lui Lascăr, armata, mai ales vechii ofiţeri, pot fi total de partea regelui Carol, deoarece conducătorul Antonescu este discreditat. Popoul român priveşte pozitiv revenirea la putere a regelui Carol. Burghezia română, cu orientări anglofile şi francofile îl susţine deasemenea pe regele Carol.
Dacă se pune problema revenirii la tron a regelui Carol, pot apare anumite probleme pentru că în România nu există toleranţă pentru soţia lui Carol, iar îngrădirea severă a democaţiei din trecut a stârnit nemulţumirea partidelor de opoziţie.
După părerea lui Lascăr, mama regelui Mihail poate organiza lupta contra regelui Carol.
Personal, Lascăr consideră posibil să participe la o mişcare de partea regelui Carol.
În declaraţia personală Lascăr scrie că «revenirea regelui Carol trebuie să aibă loc cu acordul poporului român ».

Mazarini Nicolae Ivanovici, n.1894, general de divizie, din familie modestă, ofiţer de carieră, absolvental Academiei Militare, fost ataşat militar în Bulgaria, fost locţiitor al Şefului St.Maj.Gen. al armatei române. Fost Cdt. Div. 5 inf., în nov. 1942 s-a predat în raionul Stalingrad. Mazarini are relaţii extinse în cercurile guvernamentale şi militare din România.
În declaraţia personală Mazarini scrie:
«Revenirea regelui Carol în România este posibilă numai cu condiţia să fie sprijinit oficial de URSS, SUA şi Anglia. Numai în această situaţie fostul rege Carol ar putea să găsească o poziţie avantajoasă în ochii poporului şi armatei.
Trebuie avut în vedere că această problemă ar putea crea un conflict între tată şi fiu. Pentru a evita asta, regele Mihail trebuie imediat să părăsească tronul şi să se alăture tatălui său, pentru că după părerea mea nu este posibil ca tatăl să accepte să lupte contra fiului său.
Dacă regele Carol nu va fi sprijinit de marile democraţii ale lumii, nu este posibil să aibă loc schimbări în folosul lui în viaţa social-politică a ţării.
Personal consider revenirea regelui Carol foarte puţin probabilă. L-am iubit mult pe fostul regel Carol, însă comportamentul său în viaţa privată şi tendinţele lui spre dictatură nu mi-au permis să păstrez vechile sentimente sincere. Revenirea regelui Carol în România în rolul de salvator al ţării poate să aducă din nou spre el toate partidele democratice şi se poate spera că marea majoritate a poporului român îl urmează».
În discuţii, în afara celor prezentate mai sus, gen. Mazarini a declarat că el poate să ia parte la acţiunile regelui Carol contra nemţilor în cazul în care Carol va fi deplin susţinut de guvernele Uniunii Sovietice, SUA şi Аngliei dar că nu va colabora cu Carol, dacă la susţinerea lui nu va participa Guvernul Sovietic.

Nedelea Savva Frolovici, n. 1890, general de brigadă, din familie de moşier, ofiţer de carieră, fost Cdt. Div. 11 inf, prizonier în raionul Millerovo, dec. 1942.
În declaraţia personală gen. Nedelea spune:
«Armata regretă plecarea regelui Carol. Deşi am plecat de mult din ţară, eu încă mai cred că poporul român şi amata ar reacţiona pozitiv faţă de venirea majestîţii sale regele Carol la conducerea ţării.
Poporul român a simpatizat cu regele Carol şi a avut mare încredere în patriotismul său şi în capacitatea de a conduce ţara. Armata a simpatizat şi mai mult cu regele Carol.
Cred că şi politicienii în majoritatea lor ar fi mulţumiţi cu revenirea regelui Carol. Desigur, mai întâi ar trebui ca poporul să ştie cum se raportează puterile aliate (Uniunea Sovietică, SUA şi Аnglia) la revenirea regelui Carol la tron şi în ce condiţii îl sprijină.
Presupun că în afară de germanofili, legionari şi actuala guvernare, toţi ceilalţi ar sprijini venirea regelui Carol. În cazul că majestatea sa regele Caro vine la conducerea ţării pentru a lucra spre binele patriei, atunci eu sunt gata să îi ofer ajutor. Consider că problema cu regele Mihail se rezolvă fără greutate, deoarece acesta trebuie să împărtăşească soarta guvernului Аntonescu».

Brătescu Constantin Ivanovici, n. 1892, general de brigadă, din familie de mari moşieri, ofiţer de carieră, primit ordine româneşti şi germane. Luat prizonier ian. 1943 la Stalingrad, fost Cdt. Divizie de cavalerie.
În discuţii Brătescu a declarat că în cazul încercării lui Carol de a reveni pe tron, poporul român îl susţine, cu excepţia celor strâns legaţi de germani.
Brătescu spune că din partea partidelor româneşti Carol puţin probabil să primească sprijin, deoarece pe vremea lui toate aceste partide au fost dizolvate de Carol.
În continuare Brătescu a declarat că după părerea lui, problema cu cine va fi regele României nu are mare importanţă.

Discutiile au fost purtate cu fiecare general separat.

Comisarul poporului pentru afaceri interne al URSS,

Posted by: Petre June 13, 2014 03:12 pm
From a russian book "Prisoniers of war in USSR. 1939-1956". Documents and materials (y. 2000)

Total prizonieri – 181.967
Plecaţi la formare de unitati militare – 20.374
Rămaşi ca cetăţeni URSS - 166
Fugiţi 3
Decedaţi 50.959
01.01.1949 = 2.551 rom pow
11 sept 1945
Către Sovietul Comisarilor Poporului (Consiliul de Miniştri) URSS, tov. Stalin I.V.
Conform indicaţiilor Dvs, prezint proiectul de Decret al … privind eliberarea din lagărele NKVD şi trimiterea în patrie a 40.000 prizonieri români soldaţi şi subofiţeri.
Rog hotărârea Dvs.

privind eliberarea din lagăr a 40 mii prizonieri români.
… se trimit … pe calea ferată prin staţia Ungheni şi pe mare din Odessa, Crimeea, Nikolaev şi Novorossiisk până la Constanţa.
fiecărui prizonier eliberat i se va da la mână o dovadă, în baza Ordinului NKVD URSS №00955, semnat de comandantul lagărului.
Comisar al poporului pentru afaceri interne al URSS
Mareşal al U.Sov.    L.Beria

21 oct 1950
Pentru îndeplinirea Decretului… № 4287-1804 din 17 oct 1950 «Privind repatrierea … » ordon :
1.  Se reţin în URSS
- 355 prizonieri şi deţinuţi cetăţeni ai Ungariei, între care 9 generali, şi
- 543 prizonieri şi deţinuţi cetăţeni ai României, între care gen brigadă Stănescu Stoian Nicolae(?),
condamnaţi pentru participare la crime şi atrocităţi, spionaj, sabotaj, banditism şi furturi majore din proprietatea socialistă, pînă la expirarea duratei condamnărilor, stabilită de tribunal.
5. Se eliberează din lagăre… 5192 prizonieri şi deţinuţi cetăţeni români, din care:
а) … 1629 pentru care nu există materiale compromiţătoare;
b) … 3139 foşti colaboratori ai organelor de informaţii şi contrainformaţii, jandarmeriei, poliţiei, au servit în trupele SS, gardieni şi altor unităţi de represiune ale armatei (ungare şi) române, luaţi prizonieri în principal pe teritoriul (Ungariei şi) României, deoarece pentru ei nu există materiale despre crime de război contra URSS;
c) ….424 condamnaţi pentru încălcarea regimului de lagăr, furturi mărunte din proprietatea socialistă, furturi de la cetăţeni, refuz muncă, contravenţii …
6.  Repatrierea prizonieri şi deţinuţi cetăţeni unguri şi români … se face prin lagărul NKVD de repatrieri № 304 Sighet…
Ministru de interne al URSS, gen-colonel Kruglov

În lagărul MVD (MAI) №74 Oranki (reg. Gorkii) la 9 martie 1946 în ziua când prizonierii români sărbătoreau un an de la venirea la putere a guvernului democratic Petre Groza, în lagăr au fost lipite manifeste profasciste, care conţineau ameninţări la adresa antifasciştilor.
Printr-o agentură s-a stabilit că autorul manifestelor profasciste este prizonierul locotenent Netejoru, cu atitudini puternic reacţionare.
S-a stabilit prin cercetări că manifestele indicate au fost întocmite şi răspândite de Netejoru şi prizonierii Ţurlea şi Popescu. Prizonierii Netejoru, Ţurlea şi Popescu au fost trimişi în tribunal.
În lagărul MVD №119 (RSSA Tatară) prizonierul Cimpoeru – locotenent în armata română, l-a lovit în public de câteva ori cu o scândură pe antifascistului Popa, care a semnat o petiţie către Petre Groza, declarând cu acest prilej că-i va pedepsi şi pe ceilalţi prizonieri care au semnat petiţia.
Faptele petrecute vorbesc despre necesitatea sporirii muncii operative de agentură pentru identificarea grupărilor fasciste şi a prizonierilor izolaţi, cu atitudini ostile, care recurg la contraacţiuni la adresa mişcării democratice antifasciste, precum şi îmbunătăţirea muncii agitatorice de masă în rândul prizonierilor, deţinuţi în lagărele MVD şi batalioanele de munci.

4 iulie 1955
Se eliberează cetăţeni străini condamnaţi pentru crime de război şi cei neimportanţi …
Din ţările de democraţie populară şi Finlanda – 1064 graţiaţi, 696 cu condamnare. Din ţările capitaliste 189…
Români - 375 eliberati si repatriati, 237 se predau ca fiind criminali...

Posted by: Dénes June 13, 2014 06:37 pm
QUOTE (Petre @ June 13, 2014 09:12 pm)
From a russian book "Prisoniers of war in USSR. 1939-1956". Documents and materials (y. 2000)

Petre, is there reference to Hungarian POWs, too?


Gen. Dénes

Posted by: Petre June 14, 2014 08:00 am
POW of all nationalities, europeans... japonese, koreans,... americans. It is a free e-book, 1200 pages.

Posted by: Petre June 27, 2014 07:05 pm
Source - Net.
The Archive of Aleksandr I. Jakovlev
Lubjanka. Stalin and NKVD, NKGB, GUKR «Smersh». 1939 - mart 1946
Lubianka. Stalin & NKVD, NKGB, GUKR «Smerş». 1939 – mart.1946
Document №280

Informare specială de la V.S.Abakumov pentru I.V.Stalin despre A.P.Timoşenko, cu protocolul interogatoriului anexat

№ 551/А    

Către Comitetul de Stat al Apărării
Tov. Stalin

Prezentăm protocolul interogatoriului arestatului Timoşenko A.P., care este nepotul Mareşalului Uniunii Sovietice S.K.Timoşenko.

Timoşenko A. a recunoscut că, locuind pe teritoriul regiunii Odessa ocupat de inamic, a fost pentru o vreme şef al poliţiei raionale, apoi a fost recrutat de şeful jandarmeriei române - Ştefănescu, din sarcina căruia a identificat partizani, comunişti şi persoane cu atitudini ostile ocupanţilor.
Puţin înainte de eliberarea regiunii Odessa de ocupaţia românească, cu Timoşenko A.P. s-a întâlnit de două ori ofiţerul de la Siguranţă Drăgulescu, venit de la Bucureşti. Cum a arătat Timoşenko A.P., el i-a informat pe ofiţerii germani şi pe agentul român ce ştia despre Mareşalul Timoşenko.
Timoşenko A.P. a mai povestit că împreună cu el, în teritoriul ocupat de inamic  s-a aflat K..., sora Mareşalului Timoşenko, care a dat declaraţii germanilor şi românilor despre S.K.Timoşenko şi deasemenea, că el (Timoşenko A.P.) nu a suferit represalii din partea autorităţilor de ocupaţie. Bazat pe acest lucru, Timoşenko A.P., luând în considerare atitudinea românilor faţă de el, a exprimat părerea că posibil şi K. a colaborat cu informaţiile româneşti.
Relevant este că în luna mai, după eliberarea regiunii Odessa, K... a venit la Moscova la S.K.Timoşenko şi a stat la el la dacea. În perioada şederii, S.K.Timoşenko şi K... au purtat discuţii lungi, ieşind în acest scop din încăpere, de aceea nu s-a reuşit fixarea discuţiilor lor cu tehnica operativă. Despre asta V-am trimis pe 5 iulie raportul №033/А.
Am stabilit pentru K... o agentură de supraveghere.
Pentru o clarificare mai amănunţită a misiunii de spionaj primită de Timoşenko A.P. de la români, posibil şi de K..., organele «Smerş» aflate în Romania au primit indicaţii să îi identifice pe Drăgulescu şi Ştefănescu şi să îi captureze în secret.
Anchetarea lui Timoşenko A.P. continuă.


Posted by: Petre July 12, 2014 03:11 pm
December 9th, 1942
Informarea de dimineaţă
Un colonel prizonier, Comandantul Reg. 27 din Div. 6 inf. rom. Iosif Ciobanu, a declarat: «Divizia noastră a pierdut în câteva zile 25% din efectiv. La regimentul meu, în două zile au ieşit din luptă cel puţin 400 oameni. Trebuie remarcat că germanii, care mereu se mândresc cu invincivilitatea lor, au suferit pierderi grele, mai mari ca ale noastre. De exemplu, divizia germană care acţiona la dreapta noastră, a fost în întregime înfrântă. Rămăşiţele ei s-au predat, împreună cu ofiţerii.
La insistenţele comandamentului german, la fiecare divizie română se află un ofiţer german, care controează şi direcţionează acţiunile generalului român, comandant al diviziei. Asta ofensează mândria naţională a ofiţerilor români şi stârneşte multă nemulţumire în răndul lor».

December 16th, 1942
Informarea de dimineaţă
Şeful de stat major al Div.5 inf. rom. Lt.col. Nicolae Cambrea, luat prizonier, a declarat: «În ian. 1942, Hitler l-a chemat la Berlin pe Antonescu şi i-a ordonat să trimită încă 26 divizii române pe frontul sovieto-german. Reîntors la Bucureşti, Antonescu a avut o lungă discuţie cu Iacobici, fost la acea vreme Şeful St.Maj.Gen. român. Iacobici s-a opus categoric trimiterii de noi divizii pe front. La cererea Ambasadorului german în România, Killinger, Iacobici a fost schimbat. După aceasta a urmat demiterea unui mare grup de ofiţeri, opozanţi contra Germaniei. Comandamentul german i-a trimis pe români în cele mai periculoase sectoare, iar în momentul critic i-a trădat, lăsându-i în voia soartei».

Posted by: Petre September 05, 2014 01:03 pm
Source - The Soviet Bureau for Public Informations (SovInformBiuro) :
Prizonierul Bunea Cristea, locotenent la comp cercetare a Batal.5 Div.3 Munte a relatat: «după ce ruşii au ocupat Odessa, starea de spirit a ofiţerilor români din Crimeea s-a înrăutăţit brusc. Înainte mulţi mai credeau că vom reuşi cumva să ne găsim drum din peninsula Crimeea. Prin căderea Odessei am înţeles că din capcana Crimeea nu mai ieşim. Mulţi ofiţeri au obţinut corect sau incorect permisiunea să plece în România. Folosind mita şi şantajul, au cerut de la medici dovezi că sunt bolnavi. Aşa a procedat şeful de stat major al Div.6 cavalerie, lt.col. Slavescu, şeful de stat major al Div.9 cavalerie şi alţii. Puţin înainte să înceapă ofensiva rusească, Cdt. Div.3 Munte, generalul M… i-a informat pe ofiţeri despre situaţia pe fronturi. Căpitanul Ghinea a pus generalului întrebarea: «O să menţinem Crimeea sau va trebui să o părăsim ?» Căpitanul Iancu a spus: «Or să reuşească trupele germano-romîne să iasă din Crimeea, dacă pătrund ruşii ?» Generalul a răspuns : «Asemenea întrebări arată laşitate. Comandamentul german va apăra Crimeea cu toate forţele. Ştiţi doar că în februarie au ajuns aici două divizii germane». Această declaraţie n-a adus liniştea în rânduile ofiţerilor. Cu toţii ştiau că M... este un general mediocru şi umil în faţa nemţilor. Divizia noastră a fost zdrobită de ruşi şi a încetat să mai existe».
Soldaţii şi ofiţerii români luaţi prizonieri şi care au trecut de partea Armatei Roşii povestesc că relaţiile între români şi germani s-au acutizat sever. În ultima vreme pe o serie de sectoare au apărut conflicte armate între subunităţile germane şi române. Slt prizonier Ion Georgescu din Reg.6, Div.6 cavalerie a declarat : «Pentru Germania în acest război n-au existat şi nu are aliaţi în înţelesul obişnuit al cuvântului. Nemţii au călcat în picioare şi înrobit România, Ungaria şi alte state. Mulţi ofiţeri români au înţeles că armata română le este necesară germanilor nu mai ca carne de tun. Soarta României pentru nemţi este profund indiferentă. Ei sunt gata să transforme toate oraşele şi satele noastre în ruine şi cenuşă, numai ca să întârzie apropierea acţiunilor militare de graniţele Germaniei. De aceea nemţii îi împuşcă pe soldaţii şi ofiţerii români când aceştia, sub presiunea trupelor ruseşti, sunt nevoiţi să se retragă. Unii ofiţeri români vorbesc deschis că noi doar vom cîştiga dacă Armata Roşie îi alungă pe nemţi din România şi astfel să ducă acţiunile militare dincolo de ţara noastră ».
Prizonierul sergent-major Ion Seleman din Reg. 6 vânători, Div.14 inf a relatat: «Un grup mare de soldaţi şi ofiţeri din regimentul nostru a hotărât să se predea. La apropierea ruşilor, noi toţi împreună cu colonelul Grosulescu am ridicat mâinile sus. Nemţii, aflaţi în spate, au deschis focul şi au omorît mulţi soldaţi şi ofiţeri români».
Soldatul prizonier Costel Raimon, comp.2, Reg. 25, Div.15, a declarat: «Soldaţii români îi critică deschis pe nemţi şi îi numesc vinovaţi pentru război. Pe timpul trecerii pestre Nistru la un pod s-au adunt rămăşiţe ale multor unităţi învinse germane şi române. Nemţii au vrut să fie ei primii care trec peste râu. Au venit peste români, i-au lovit, i-au călcat şi strivit. Comandantul Reg.25 col. Constantinescu a dat ordin unei companii să ia poziţie la pod şi să deschidă focul asupra nemţilor. Nemţii au recurs şi ei la armament. A fost un război local. Tancurile care au venit le-au permis nemţilor să ne copleşească. De ambele părţi au fost multe jertfe».
Prizonierul locot. Constantin Lecinte, cdt plut 2, comp 5, Reg. 39, Div 14 inf. a relatat: «În prima jumătate a lunii aprilie regimentul nostru a fost zdrobit. Mulţi soldaţi, ne dorind să lupte pentru nemţi, au fugit. Doar rămăşiţe ale batalionului 3 au reuşit să treacă Nistrul. Cdt regimentului, col. Маrinescu a fost destituit şi trimis în judecată. Divizia a fost completată şi retrimisă în linia întâi. Într-o zi comp. 5 a primit ordin să ocupe un sector de şosea. Ne-au asigurat că vom cuceri fără pierderi poziţiile ruşilor, pentru că le apără doar 60 soldaţi. Pe timpul atacului toate s-au încurcat. Am nimerit sub tirul încrucişat al puştilor-mitralieră ruseşti. Atacul ne-a costat multe jertfe, dar n-a dat niciun rezultat. Am fost respinşi de ei iar eu luat prizonier».
Un grup de soldaţi şi ofiţeri români din Reg.18 al Div.18 vânători munte a trecut de partea Armatei Roşii. Prizonierul locotenent Gheorghe L. a relatat : «Divizia noastră este comandată de generalul B…, un trădător de ţară desăvârşit. Pentru germani acesta este gata să pârjolească întreaga Românie de la un cap la altul şi să nimicească toţi locuitorii, de la mic la bătrân. Deosebit de agresiv a fost B… în teritoriul sovietic ocupat. Ofiţerii povestesc că acesta a participat activ la jefuirea şi împuşcarea oamenilor paşnici». În continuare, locotenentul a declarat: «În România domneşte panica. Multe oficialităţi de seamă care au adunat averi mari în vreme de război îşi trec capitalul peste graniţă. Aşa de exemplu Pamfil Şeicaru şi-a cedat bunurile şi acţiunile ziarului «Curentul» şi a cumpărat o fabrică la Lissabona. Anumite oficialităţi au fugit deja peste graniţă. Guvernul în mod evident n-a reuşit cu evacuarea populaţiei din fâşia frontului. Transportul pe căile ferate a fost dezorganizate de fluxul de refugiaţi. Guvernul i-a mânat pe refugiaţii în judeţele Argeş, Dâmboviţa şi în Oltenia. Din cauza fluxului mare de refugiaţi în aceste raioane au apărut greutăţi cu proviziile. Mulţi trăiesc sub cerul liber. În ultima vreme au avut loc revolte spontane antigermane. Guvernul este fără milă cu opozanţii Germaniei hitleriste. Totuşi, cu toate măsurile draconice, Аntonescu n-a reuşit să înăbuşe mişcarea antifascistă. În ţară sporeşte mişcarea de partizani».
Dezertările din armata română iau dimensiuni tot mai mari. Chiar şi  la cele mai de elită trupe române, de exemplu la unităţile de gardă (?), se remarcă creşterea dezertărilor. Într-un ordin capturat de trupele noastre, № 2265 din 23.04.1944 al Div.1 gardă, sunt enumerate multe cazuri de dezertări, precum şi treceri ale soldaţilor de partea Armatei Roşii. Adresându-se comandanţilor de unităţi şi subunităţi, Cdt diviziei arată: «… atenţionez că dezertorii prinşi vor fi condamnaţi la pedeapsa cu moartea. Prezentul ordin se aduce la cunoştinţă tuturor soldaţilor». Într-un alt ordin al Cdt. Div.1 gardă, la 29.04.1944 se spune : «În ultima vreme se observă numeroase cazuri de mutilare. Vinovaţii vor fi condamnaţi pedeapsa cu moartea. Sentinţele tribunalului militar se aduc la îndeplinire imediat». Aceste documente merită atenţie. Ele dovedesc că chiar garda (?) română nu doreşte să lupte şi să moară pentru Hitler. Fugarii indică faptul că o parte din soldaţii români îşi exprimă deschis dorinţa de a termina cu germanii care le-au înrobit patria.

Posted by: Florin September 05, 2014 05:54 pm
QUOTE (Petre @ June 27, 2014 02:05 pm)
Source - Net.
The Archive of Aleksandr I. Jakovlev
Lubjanka. Stalin and NKVD, NKGB, GUKR «Smersh». 1939 - mart 1946
Lubianka. Stalin & NKVD, NKGB, GUKR «Smerş». 1939 – mart.1946
Document №280

Informare specială de la V.S.Abakumov pentru I.V.Stalin despre A.P.Timoşenko, cu protocolul interogatoriului anexat

№ 551/А    

Către Comitetul de Stat al Apărării
Tov. Stalin

Prezentăm protocolul interogatoriului arestatului Timoşenko A.P., care este nepotul Mareşalului Uniunii Sovietice S.K.Timoşenko.

Timoşenko A. a recunoscut că, locuind pe teritoriul regiunii Odessa ocupat de inamic, a fost pentru o vreme şef al poliţiei raionale, apoi a fost recrutat de şeful jandarmeriei române - Ştefănescu, din sarcina căruia a identificat partizani, comunişti şi persoane cu atitudini ostile ocupanţilor.
Puţin înainte de eliberarea regiunii Odessa de ocupaţia românească, cu Timoşenko A.P. s-a întâlnit de două ori ofiţerul de la Siguranţă Drăgulescu, venit de la Bucureşti. Cum a arătat Timoşenko A.P., el i-a informat pe ofiţerii germani şi pe agentul român ce ştia despre Mareşalul Timoşenko.
Timoşenko A.P. a mai povestit că împreună cu el, în teritoriul ocupat de inamic  s-a aflat K..., sora Mareşalului Timoşenko, care a dat declaraţii germanilor şi românilor despre S.K.Timoşenko şi deasemenea, că el (Timoşenko A.P.) nu a suferit represalii din partea autorităţilor de ocupaţie. Bazat pe acest lucru, Timoşenko A.P., luând în considerare atitudinea românilor faţă de el, a exprimat părerea că posibil şi K. a colaborat cu informaţiile româneşti.
Relevant este că în luna mai, după eliberarea regiunii Odessa, K... a venit la Moscova la S.K.Timoşenko şi a stat la el la dacea. În perioada şederii, S.K.Timoşenko şi K... au purtat discuţii lungi, ieşind în acest scop din încăpere, de aceea nu s-a reuşit fixarea discuţiilor lor cu tehnica operativă. Despre asta V-am trimis pe 5 iulie raportul №033/А.
Am stabilit pentru K... o agentură de supraveghere.
Pentru o clarificare mai amănunţită a misiunii de spionaj primită de Timoşenko A.P. de la români, posibil şi de K..., organele «Smerş» aflate în Romania au primit indicaţii să îi identifice pe Drăgulescu şi Ştefănescu şi să îi captureze în secret.
Anchetarea lui Timoşenko A.P. continuă.


So... The nephew of the army Marshall was arrested.
What about the army Marshall himself ?
Did he fell too into the hands of NKVD ?

Also, while you cannot distrust 100 percent the "acceptance" of the victims of the secret services inquiries, you can never now how much it was truth and how much it was said just to end the ordeal - especially in Soviet Union and in Nazi Germany.

Posted by: Petre February 08, 2015 02:25 pm
Book (in russian) : "The Great Patriotic War. The year 1941."(2011)

At pages 661-692 there is a chapter,
"The Interogations of the former romanian leaders, marshal Ion Antonescu şi Mihai Antonescu (his brother !)"
with three interogations and one handwritten explanation Ion Antonescu, and also five interogations and one handwritten explanation Mihai Antonescu. These are from The FSB Central Archive, published for the firs time. Can be interesting for the historians...

Also found the second volume, "The GPW, The year 1942" (2012), but nothing for us...

Posted by: Petre March 14, 2015 09:57 am
The Nuremberg (Nürnberg) trials.
On 11 - 13 febr.1946 the soviet prosecutors entered their indictments against Germany. The satellite countries were also mentioned here. Among documents before the Court :
№ URSS-152, Indicaţii Mihai Antonescu.
№ URSS-153, Indicaţii Ion Antonescu.
№ URSS-154, Indicaţii gen. Pantazi.
№ URSS-183. Discuţie von Doernberg - Antonescu, 10 feb. 1942.
№ URSS-233. Discuţie Ion Antonescu – Ribbentrop, 12 feb. 1942.
№ URSS-237, Scrisoare Hitler către Antonescu.
№ URSS-238, Discuţie Antonescu – Goering (data ?).
№ URSS-242, Scrisoare Antonescu către Hitler.
№ URSS-239, Scrisoare Antonescu către Hitler.
№ URSS-240, Scrisoare Hitler către Antonescu, 25 oct. 1943.
№ URSS-244, Telegramă Keitel către Antonescu, 31 оct. 1942.
№ URSS-245. Discuţia gen. Hansen - Antonescu, 7 iulie 1943.
№ URSS-295, Indicaţii Gh. Alexianu.

Posted by: Petre November 16, 2015 01:41 pm
From some russian studies :
POWs working camp No.476/6, Sverdlovsk area, town Asbest (yes).
În lagărul № 476 s-au aflat cca. 90 generali Wehrmacht, 5 unguri, 2 japonezi, un român (Brig. gen. Traian Stănescu).
... 65 przonieri rămaşi la 15.12.55... « în principal cetăţeni români, foşti lucrători ai informaţiilor şi poliţiei militare, planificaţi pentru predare autorităţilor acestei ţări. Restul, cetăţeni URSS care au fost în armata germană şi au cetăţenie germană... ».
În sept 1955 în lagărul № 476 erau 394 unguri şi 442 români. Din aceştia au fost amnistiaţi 239 şi respectiv 268, cei neamnistiaţi au fost predaţi guvernelor... pentru a-şi continua pedepsele.
La 20 sept. 1955 în regiunea Sverdlovsk (Ural) se aflau 449 români. Din ei 284 au fost eliberaţi înainte de terman şi 165 neamnistiaţi urmau a fi predaţi autorităţilor române drept criminali de război.
Trimiterea în ţară a prizonierilor români a fost planificată 25 - 30 sept. 1955, dar a durat până în nov. 1955.
La două zile după ce ungurii şi românii au fost anunţaţi despre repatriere, s-au primit de la ei peste 50 cereri de a nu fi trimişi în patrie...
La 23 nov. 1955 au fost trimişi pe calea ferată 437 foşti prizonieri de război români, din care 173 urmau sa fie reincarceraţi.
La 15 dec. 1955 efectivul lagărului № 476 se redusese la 65 străini. Din listele de repatrieri au fost excluşi 36 români, 11 germani, 4 belgieni, cetăţeni din Ungaria, Olanda, Danemarca, Polonia şi Luxemburg. Trimiterea lor s-a amânat până la ordine speciale...

German ace Erich Hartmann also was there...

At least, he remained alive. Others died in romanian prisons...

Posted by: Petre February 08, 2016 06:22 pm
Source - NET :
Since 1945 to nov. 1950, by military Tribunals and Courts of USSR were sentenced to inprisonment to different terms 563 military prisoners and internees Romanian citizens, including brig. general S. Stănescu, for participation in crimes and atrocities, espionage, destructions, banditry and large thefts of socialist property.
In 1955, The Law enforcement agencies of USSR have handed over to the Romanian authorities 193 war criminals and some of them were soon released, while for the others was reduced to half penalty.
In 1958 there were 117 war criminals in prisons of Romania.

Posted by: Petre March 18, 2016 02:43 pm

Posted by: Petre July 09, 2016 04:58 pm
Source - NET :
În tabăra «aliaţilor» fascişti certurile nu se opresc. Hitleriştii privesc cu dispreţ făţiş pe români, îi insultă şi îi jefuiesc. Asta se vede clar din «Оrdinul special pe Armata 11 germană». În ordin se spune : «În ultima vreme au venit plângeri de la autorităţile militare române, că soldaţii germani taie vite ale trupelor române. A fost un caz când un subofiţer german a luat vite de la un batalion românesc. Din cauza unor asemenea situaţii între ofiţerii şi soldaţii germani şi români au apărut numeroase ciocniri». Nemţii jefuiesc unităţile militare române, fură de la ei pâine şi vite. Din această cauză soldaţii români suferă de foame. În ordin se mai spune şi că «din partea subofiţerilor şi soldaţilor germani au venit insulte la adresa armatei române. S-a observat o atitudine nepoliticoasă a subofiţerilor şi soldaţilor germani faţă de ofiţerii români».
Autorii ordinului s-au gândit cel mai puţin la lezarea sentimentelor naţionale ale românilor. Asta nu contează deloc pentru fascişti. De un singul lucru se tem ei. Românii sunt indignaţi de ofensele nemţilor şi la rândul lor vor căuta să se răzbune la prima ocazie. Aşa se prezintă în realitate relaţiile reciproce dintre fasciştii germani şi aliaţii lor români. (SovInformBiuro)

Soldatul român prizonier Pârvu Dumitru din Batalionul 11 VM a povestit: «Am fost mobilizat în armata română pe 11 ian. În ziua aceea la Centrul militar a fost un adevărat bazar. Cei bogaţi au scăpat de serviciul militar prin mită, sau au fost trecuţi la unităţile de spate. Săracii au fost declaraţi apţi, indiferent că erau bolnavi sau debili fizic. Eu sunt bolnav şi nu mă pricep nici la telefoane, nici să schiez, dar comisia m-a trecut telefonist-schior.
Pe frontul sovieto-german am ajuns la sfârşitul lunii ianuarie. Nu ne-au trimis în lupte imediat. Compania noastră a încercat de trei ori să atace o fabrică de cărămizi, unde erau mitraliori ruşi. Întâmpinând un foc ucigător, de fiecare dată am dat înapoi, lăsând mulţi morţi şi răniţi. Atunci ne-au trimis în ajutor o companie germană de genişti, dar nici ei n-au putut face nimic. Când ruşii au trecut la atac, geniştii s-au refugiat într-o casă şi au deschis focul, apoi sub presiunea ruşilor au fugit. Ofiţerii germani ne-au ordonat şi nouă să fugim, dar noi am refuzat. Atunci un ofiţer german a aruncat o grenadă în casa unde se găsea grupul soldaţilor români. Schijele au rănit trei oameni, între care serg. Bălteanu. Cu toate ameninţările nemţilor şi faptele lor josnice, grupul nostru de 11 oameni nu s-a mişcat din loc. Am aşteptat să vină ruşii şi ne-am predat de bună voie». (SovInformBiuro)

Oraşul românesc Târgu-Jiu a fost transformat de hitlerişti în spital pentru soldaţii lor, răniţi pe frontul sovieto-german. Germanii au închis în oraş gimnaziul, liceul, şcoala comercială şi şcoala pedagogică şi au rechiziţionat toate casele mari. În toate aceste imobile au deschis lazarete. Populaţia oraşului priveşte cu duşmănie pe hitlerişti. Nu de mult, un grup de soldaţi germani aflaţi la refacere s-au bătut în bazar cu ţăranii români. A fost o altercaţie sângeroasă, mulţimea a ucis cu bâte şi topoare 11 germani, precum şi doi poliţişti care încercau să facă ordine. (SovInformBiuro)

Trecut de partea Armatei Roşii, fruntaşul Gheorghe T. din Div.4 munte română a povestit: «La mijlocul lunii august divizia noastră a fost trecută din Crimeea în raionul Novorossiisk. 200 soldaţi din diferite companii şi batalioane au refuzat categoric să treacă peste strâmtoarea Kerci. Ei au declarat: «Faceţi cu noi ce vreţi, dar noi nu mai luptăm». Imediat ce au auzit despre agitaţiile din divizie, comandamentul german a cerut ofiţerilor români să ia măsuri dure contra «rebelilor». În scurt timp la noi în dispozitiv a venit un detaşament de germani cu automate şi a început să-i pescuiască pe soldaţii care au refuzat să meargă în pen. Taman. Mai mulţi soldaţi şi câţiva ofiţeri au fost arestaţi de germani şi duşi într-o direcţie necunoscută. (SovInformBiuro)

Posted by: Radub July 11, 2016 08:36 am
The use of words like "hitlerists" and "fascists" indicates that this was written by someone with "pro-Russian" leanings. There were many such texts written with the clear intention of creating strong feelings against the Germans among Romanians. Like all propaganda, take it with a "grain of salt."

Posted by: Petre November 19, 2016 06:37 pm
Source NET (rus.)
The letter-report of the Deputy People’s Commisar for Internal Affairs USSR I. Serov to his Chief, L.Berya, dec. 1942 :

«Din cauza intensificării acţiunilor unităţilor Armatei Roşii pe fronturile de Sud-vest, Stalingrad şi Don expedierea prizonierilor decurge cu mare greutate, din care cauză există o mortalitate mare în rândul acestora.
După cum s-a stabilit, principalele cauze ale mortalităţii sunt :
1. Prizonierii români şi italieni n-au primit hrană 6 - 10 zile înainte să se predea deoarece toate proviziile ajunse pe front au mers în primul rând la unităţile germane.
2. Prizonierii luaţi de unităţile noastre merg pe jos până la calea ferată cam 200-300 km, aprovizionarea lor de către unităţile de spate ale Armatei Roşii nu este organizată şi adesea prizonierii nu se hrănesc de loc pe drum cam 2-3 zile.
3. Punctele de adunare a prizonierilor precum şi punctele de primire ale NKVD trebuie asigurate de Statul major al Spatelui Armatei Roşii cu provizii şi îmbrăcăminte pe traseul urmat. Practic asta nu se face, iar într-o serie de cazuri la ambarcarea eşaloanelor prizonierii primesc făină în loc de pâine, iar vesela lipseşte.
4. Organele de la transporturile militare ale Armatei roşii dau pentru expedierea prizonierilor vagoane ne dotate cu priciuri şi sobe, iar în fiecare vagon sunt ambarcaţi cam 50-60 oameni.
În afară de acestea, o parte însemnată din prizonieri nu are haine călduroase, iar bunurile de captură de la serviciile spatelui de la Fronturi şi Armată nu sunt date în acest scop, în pofida indicaţiei tov. (gen.locot. intendenţă) Hruşciov în această problemă ...
Şi, în sfârşit, contrar Reglementării privind prizonierii, aprobată de Cons. Comis. Poporului (Guvernul) URSS şi Dispoziţiei Dir. Mil. Gen. Sanitare a Armatei Roşii, prizonierii răniţi şi bolnavi nu se primesc în spitalele de front şi sunt trimişi la punctele de primire.»

Posted by: Petre January 01, 2017 06:12 pm
Report of V. Abakumov to L. Berya with the interrogation protocol of rom. POW Virgil Riga, 25 dec.1942

To the People’s Commisar of USSR internal affairs, tov. L.P. Berya :
I present the interrogation protocol of romanian POW corporal Virgil Riga, from 12.Cav.Regiment, 1.Cav.Division, who deserves your attention.
Riga was caught on nov.18 by our troops on the front of Don.
Adus la Direcţia Birouri Speciale, Riga a arătat la interogatoriu că până la chemarea în armată a lucrat în cadrul MAE român, în perioada 1939-1940 a participat la lucrările Comisiei Europene a Dunării ca referent în delegaţia română.
Riga a avut legături în cercurile diplomatice, cunoscând personal o serie de funcţionari ai reprezentanţelor române din Suedia, Turcia, Germania, Bulgaria, Italia şi Spania şi s-a aflat în relaţii amicale cu câţiva membri ai diplomaţiei române, în special cu fostul ambasador Davidescu.
În sept.1941, cum arată Riga, într-o discuţie cu Davidescu, cel din urmă i-a spus că dacă Germania câştigă acest război, atunci România se transformă într-o colonie germană şi că cedarea unei părţi din Transilvania către Ungaria s-a făcut la presiunea lui Hitler.
Riga a arătat mai departe că pentru intervenţia pe faţă împotriva politicii lui Antonescu au fost îndepărtaţi din MAE şi luată cetăţenia ambasadorul în Argentina, Velimărescu şi consilierul de la ambasada din Londra, Florescu.
Riga a mai informat despre existenţa sentimentelor antirăzboi în armata română, despre fapte de dezertare şi că mulţi ofiţeri şi-au exprimat satisfacţia pentru înfrângerea trupelor germano-italiene în Africa.
Străduindu-se să le ridice soldaţilor moralul de luptă, comandamentul romăn încearcă să-i convigă că doar în Rusia va putea fi recâştigată Transilvania, dar majoritatea nu cred asta.
Referitor la situaţia prizonierilor sovietici, Riga a declarat că după spusele soldaţilor germani ştie că există se pare un ordin al lui Hitler, care prevede împuşcarea tuturor prizonierilor sovietici care vor fi capturaţi în iarna 1942-1943.
Riga are origini nobile, tatăl a servit pe domeniile regelui Ferdinand, unchiul C. Conţescu în 1919-1939 a condus reprezentanţa românească de la Comisia Europeană a Dunării, alt unchi Nicolae Riga a fost director general în Ministerul de Finanţe.

Parts of the interrogation protocol of POW Virgil Riga, 16 dec.1942
Riga V, n.1913 Bucureşti, de profesie diplomat, ataşat al MAE român, caporal, Reg.12 cav. / Div.1 rom.cavalerie.
- De cât timp şi în ce funcţii aţi servit în armata română ?
- În armata română am fost chemat la 6 aug.1942 şi încadrat la Div.1 cav. la Reg.12 cav, comandat de col. Luca.
Pe 23 aug. a.c. regimentul a fost trimis pe front în sat Selivanov (pe direcţia Kletskaia), unde am ocupat linia de apărare.
Pe 19 nov, în ziua ofensivei Armatei Roţii, am luat parte prima dată la acţiuni de luptă. În acea zi, eu şi alţi soldaţi am fost trimişi în prima linie, unde era Escadronul 4 al Reg.12 cav. Sub presiunea ruşilor a trebuit să fim retraşi. Dimineaţa am aşteptat întăriri, dar nu au venit; din Esc.4 care avea 160 oameni, au rămas în viaţă 20-40, nu mai puţine pierderi au avut şi celelalte escadroane. Ruşii au trecut de întăriturile noastre, soldaţii rămaşi în viaţă au fugit în panică, dar asupra noastră s-a deschis focul dinspre partea germană; mulţi au fost ucişi, între care şi cdt. Escadronului 4. Eu am fost luat prizonier de sovietici.
Până la 19 nov. m-am aflat tot timpul la statul major al regimentului, n-am avut o sarcină pemanentă. Uneori trebuia să fiu translator la discuţiile cdt regiment cu comandamentul german sau să păzesc prizonieri ruşi.

- Cum se explică o asemenea poziţie privilegiată la regiment ?
- Asta o explic prin faptul că colonelul Luca era prieten apropiat al tatălui meu, care este o persoană cunoscută, timp de câţiva ani a fost inginer silvic pe domeniul regelui Ferdinand, a avut legături extise printre oamenii de stat.
Şi eu, până la venirea în armată, am fost angajat al MAE. Soţia mea – Olga Ksid(?), fata unui important negustor din Odessa, a terminat Academia Comercială din Bucureşti şi în ultima vreme a lucrat ca translator la Ministerul Propagandei.
Printre rudele mele sunt câteva persoane care ocupă funcţii înalte în stat: stră-unchiul meu Constantin Conţescu a fost un diplomat marcant; până Primul Război Imperialist a fost funcţionar diplomatic la Sofia şi Salonic. Ce funcţie a avut acolo, nu ştiu. Din 1919 până în 1939 a fost membru permanent şi preşedintele reprezentanţei româneşti în Comisia Europeană a Dunării, fiind unul dintre fondatori. Din 1939 Conţescu este la pensie şi trăieşte în Franţa.
O altă rudă — Gh. Nicolescu, cca. 50 ani, este gen.brigadă. A fost profesor la Şcoala superioară de Stat Major (?) şi director Secţia personal în Ministerul român de război. În prezent, după cum am aflat dintr-o scrisoare a soţiei, se găseşte la Rostov. Mai multe despre el nu pot spune nimic, deoarece îl cunosc puţin. Ultima oară l-am întâlnit la finele 1941 sau începutul 1942 pe stradă în Bucureşti.
Un unchi al meu - Nicolae Riga, care locuieşte în prezent în Bucureşti, a fost director general în Ministerul român de Finanţe. În prezent este la pensie.

- Relataţi despre activitatea Dvs până la chemarea în armată.
- În 1934 am terminat Facultatea de Drept a Univ. Bucureşti, licenţiat în ştiinţe juridice. În 1936 am devenit funcţionar în MAE român, la biroul justiţie şi presă.
Fiind nemulţumit de promovarea lentă în funcţie, în august 1938 am demisionat şi cu ajutorul unei cunoştinţe bune a unchiului meu - fostul deputat în Parlamentul României Donescu(?), am intrat judecător la Tribunalul oraş Constanţa, unde am lucrat până în mai 1939.
În efortul de a continua o activitate în diplomaţie, cu sprijinul rudei mele Constantin Conţescu, în iunie 1939 am fost angajat la Comisia Europeană a Dunării, ca referent al reprezentanţei româneşti, unde am lucrat până la 1 iunie 1940.
În sarcinile mele intrau documentarea materialelor pentru şedinţele Comisiei Dunărene şi purtarea corespondenţei diplomatice. După aceea am lucrat la secţia maghiară a biroului politic al MAE român.

- Relataţi ce cunoaşteţi despre starea de spirit a lucrătorilor diplomatici ai României legată de războiul dintre Germania şi Uniunea Sovietică.
- În august sau sept. 1941 am avut o discuţie cu secretarul general al MAE român Gh. Davidescu, care s-a referit cu duşmănie la Germania. El a spus că dacă Germania învinge în acest război, atunci România îşi va pierde orice autonomie politică şi economică şi se va transforma într-o colonie a Germaniei. Davidescu a declarat că partea din Transilvania a fost cedată Ungariei în urma presiunilor lui Hitler şi nu a guvernului ungar, cum încearcă unii să explice.
În afară de acestea, cunosc că pentru exprimarea deschisă contra politicii lui Antonescu, au fost scoşi de pe funcţii şi îndepărtaţi din MAE : ambasadorul României în Argentina, Velimarescu şi consilierul de la ambasada română la Londra, Florescu. După îndepărtarea acestor persoane de pe funcţii, li s-a cerut să revină în România, dar au refuzat, după care li s-a retras cetăţenia română.
În discuţiile cu aceste persoane le-am susţinut deschis starea lor de spirit, despre asta s-a aflat la MAE şi, după părerea mea, a fost cauza trimiterii mele pe front.
Sentimente antigermane a exprimat în discuţiile cu mine şi consulul Popovici, care înainte să fiu trimis pe front, a declarat că Germania va pierde totuşi în războiul cu Uniunea Sovietică.

- Ce cunoaşteţi despre starea de spirit a soldaţilor şi ofiţerilor armatei române ?
- Mulţi ofiţeri îşi exprimă deschis nemulţumirea pentru prelungirea războiului, arătând că pentru România războiul este fără rost şi de fapt românii luptă pentru interesele lui Hitler. Mulţi şi-au exprimat satisfacţia pentru înfrângerea trupelor germano-italiene în Africa.
În oct. 1942 am avut o discuţie cu un ofiţer din statul major al regimentului, cpt. Licareţ. Acesta din urmă mi-a declarat că el consideră războiul cu Rusia fără sens, că armata română a fost mânată atât de departe în adâncul Rusiei, încât va reuşi cu greu să se mai întoarcă în ţară, o să piară pe câmpurile Rusiei.
Vederi similare mi-a exprimat şi Cdt. Escadronului, cpt. Radu.
Am avut şi repetate discuţii cu soldaţii, care au exprimat mare nemulţumire pentru război. Majoritatea lor sun ţărani cu puţină ştiinţă de carte, care nu se pricep la politică, însă şi ei tot mai mult se întrabă : pentru ce se luptă, de ce sunt mânaţi aşa departe şi când se termină totuşi acest război.
Asemenea exprimări am auzit de la soldaţii P… şi Ordean, bucătarul de la bucătăria de campanie Mihail şi mulţi alţii.
Străduindu-se să le ridice soldaţilor moralul de luptă, comandamentul romăn încearcă să-i convigă că doar aici în Rusia îşi vor putea recâştiga Transilvania, dar nimeni nu crede asta.
Majoritatea soldaţilor şi ofiţerilor români aflaţi pe front aşteaptă cu nerăbdare ziua cînd vor fi trimişi în spatele frontului.
În sprijinul celor spuse de mine mai sus este faptul că atunci când unităţile Armatei Roşii au început ofensiva, soldaţii au început să lase armele şi să se predea în grup. Pe 19nov de exemplu, am văzut personal cum 5 soldaţi au aruncat armele şi ridicând mâinile, s-au predat. Încă înainte de ofensiva Armatei Roşii, în luna octombrie din regimentul nostru au dezertat doi soldaţi, unul român şi unul maghiar, ultimul a fost curând prins....
Tot aşa, pe timpul deplasării eşalonului nostru din România pe frontul de răsărit, au fost remarcate şase cazuri de dezertare. Mai trebuie remarcat că în luna octombrie în regiment au fost câteva cazuri de soldaţi autorăniţi... Despre acest fapt mi-a relatat Cdt. Escadron, cpt. Radu.

- Cum se comportă cu prizonierii sovietici la Dvs în armată ?
- Din discuţia în adăpost cu un soldat şi un subofiţer german, în noiembrie, am aflat că Hitler a emis un ordin privind împuşcarea tuturor ruşilor care vor fi luaţi prizonieri iarna.
În acest adăpost eu păzeam un soldat rus luat prizonier. Văzând că îi era foame, i-am dat o bucată de pâine. Soldaţii germani care stăteau lângă mine au râs; când i-am întrebat de ce râd, unul din ei … mi-a spus : “De ce îi daţi să mănânce acestui porc rus, nu pâine îi trebuie, ci un glonţ în cap”. I-am răspuns că noi ducem războiul pe front, nu în spate, cu prizonierii.
(…) … a spus că toţi ruşii luaţi prizonieri iarna, din ordinul lui Hitler, trebuie să fie împuşcaţi. Eu nu l-am crezut şi când s-au întors de la muncă subofiţerul cu soldaţii … l-am întrebat – dacă este adevărat că îi ucideţi pe toţi prizonierii ruşi.
Subofiţerul mi-a răspuns că este adevărat, există un ordin al lui Hitler despre asta. Subofiţerul, în confirmare la faptul că acest ordin există, a scos din buzunar o hârtie cu text dactilografiat şi mi-a arătat-o, dar nu mi-a dat-o să o citesc, dar am văzut doar că în colţul din stânga-sus era parafa OKW. Să întreb despre detalii nu mi-a venit bine, deoarece aici se aflau soldaţi români şi germani.
În acea seară am fost chemat la cdt regiment, col. Luca pentru a traduce din germană în română manifeste ruseşti. După ce am executat ordinul colonelului, i-am povestit despre discuţia avută cu soldatul şi subofiţerul. Colonelul n-a fost surprins de informaţia mea ... Colonelul a declarat că şi el a auzit de existenţa unui asemenea ordin al lui Hitler ...
Scrisă corect, cu cuvintele mele, mi-a fost tradusă.

Translated by : Kopelianski

Posted by: Taz1 January 16, 2017 10:07 am
I wander if we had to take for real all the opinions of the Virigil Riga . It was a POW after all. He had to make a better life for him in russian prison.Like allways in Romania a man with conctions had allways a better job. smile.gif - his jobs in Romania during peace times.

Posted by: Petre June 28, 2020 08:43 am
Book : Romanian POWs in Soviet Union

Powered by Invision Power Board (
© Invision Power Services (