Source - Internet.
Russian book of Anatoly Tereschenko "The SMERSH Purgatory. The Stalin's «wolf-hounds»", 2011.
The romanian mil. inteligence agents.
| CODE | (...) La 7 aug 1944 pe timpul unei scurte confruntări la Prut, a căzut prizonieri la sovietici un grup de militari români. Printre ei, un maior rănit, fără niciun document asupra sa.
... La percheziţii, indicii că aparţineau serviciilor speciale - carnete cu însemnări cifrate şi coduri... erau în realitate cadre ale organelor de informaţii româneşti, iar maiorul era şeful centrului de informaţii «N» din Secţia 2 a SMG român, pe nume Botezatu.
... a dat indicaţii preţioase nu numai despre structura centrului de informaţii, dar şi despre toate organele de informaţii şi contrainformaţii. A deconspirat trei rezidenturi rămase pe teritoriul Moldovei eliberate şi districtul Odessa, a indicat o agentură valoroasă care lucra cu noi direct... Lucrătorii Smerş au arestat reţeaua acestuia...
Şeful Direcţiei KR SMERŞ a Frontului, gen Ivaşutin era foarte interesat ... de istoria serviciului secret românesc, Siguranţa. S-a aflat că între 1924-1940, imaginea ei sumbră îi fusese creată de un descendent din cazacii zaporojeni, M.Moruzov. Cariera lui a început în Primul Război, când a acceptat rolul de agent al SMG român. S-a ocupat cu identificarea activiştilor comitetelor de revoluţionari din armata rusă, care îi îndemnau să dezerteze pe soldaţii români cu origini ruse şi ucrainene....
... Şeful organelor securităţii sovietice considera serviciile române la acelaş nivel cu cele poloneze, franceze şi britanice... Conducerea NKVD îi suspecta pe români nu doar de acţiuni subversive, dar şi pentru susţinerea organizaţiilor troţkiste...
... adevărul era că în România chiar se trăsese în grupurile de comunişti. Iar despre Morozov şi originea lui rusă, la urma urmelor şi-a făcut-o cu mâna lui.
|
Bringing Antonescu as prisonier.
| CODE | ... fragmente din articolul lui Boris Sîromiatnikov, publicat în gazeta "Voenno-promîşlennîi Kurier" :
« Aveam atunci gradul locot.colonel şi activam în contrainformaţiile militare SMERŞ. Am primit ordin să-i preiau din gara Bălţi pe deţinuţii Ion Antonescu şi ajutoarele sale, între care fratele mareşalului, ministrul de externe Mihai Antonescu,... Mi s-a spus că misiunea primită este strict confidenţială, de răspundere, specială. Conducătorii români trebuiau duşi vii şi nevătămaţi la Moscova. Trecuse o săptămână de când tânărul rege Mihai îi arestase. Forţele ostile nouă - adepţii lui Antonescu din România, Hitler din Germania - ştiau desigur că ei au fost duşi de la Palat de Bondaraş şi predaţi comandamentului sovietic. Hitler era foarte dezavantajat că cel mai apropiat partener al său se găsea la dispoziţia Uniunii Sovietice. Hitler a avut relaţii mai apropiate cu Antonescu decât cu alţi conducători ai ţărilor-satelit.
Şeful Direcţiei SMERŞ a Frontului (3 Ucr.) mi-a promis doar că îl va apela prin HF-radio pe Comisarul cu afaceri interne al Moldovei, să îl roage să mă ajute. Erau multe de rezolvat. Cum să organizez un tren special ? Câte zile mergem pe drum, cum, cu ce şi de unde îi hrănesc pe deţinuţi (pentru mine aveam pesmeţi pentru o săptămână), cine le va asigura asistenţă medicală ? Dacă mi se crează condiţii să stau de vorbă cu deţinuţii, atunci despre ce pot să vorbesc cu ei şi în ce limbă ? În grupul nostru nu aveam translator.
Toate problemele aveau importanţă reală şi trebuiau rezolvate de la Bălţi. De aceea am dat încă de pe drum dispoziţii la doi dintre împuterniciţii mei operativi, cpt. Zelenov şi Iakovlev: imediat ce ajungem la Bălţi să ia repede legătura cu biroul raional NKVD şi cu Şeful spitalului militar dislocat acolo, cu ajutorul lor să alegem pentru a merge cu noi translator, medic, bucătar cunoscător al bucătăriei româneşti, ospătar, frizer.
Tot la sosirea la Bălţi l-am căutat imediat pe împuternicitul NKVD pentru transporturi şi prin el am lămurit posibilităţile de a forma un tren special. Despre călătoria noastră, aici nu venise nicio indicaţie. A trebuit să stabilim legătura şi rugat să vină Comisarul cu afaceri interne din Moldova, general-maj. Mordovţev. Acesta a venit şi ne-a spus că fusese apelat deja de Şeful Direcţiei contrainformaţii a Frontului şi că ia măsuri : pe la 14.00 vine de la Chişinău o locomotivă cu o echipă selacţionată şi cu un vagon-salon pe care îl foloseau nemţii.
La recomandarea împuternicitului biroului transporturi din gara Bălţi s-a decis formarea unui tren special cu cinci vagoane: marfă, bucătărie, salon, dormitor pentru "oaspeţi" şi lucrătorii operativi, şi unul de pasageri pentru gardă. Problema cum să-i fie dată "stradă" şi trenului nostru am rezolvat-o cu Şeful Direcţiei Transporturi NKVD URSS.
Mi s-au stabilit obligaţiuni la staţionări pentru alimentarea locomotivei cu combustibil şi apă şi raportare telefonică despre starea "mărfii" la Şeful Direcţiei transporturi a NKVD, iar acesta va informa GUKR SMERŞ.
Românii au trimis la gara Bălţi un convoi militar. Un lucrător important de la Statul major al Frontului, gen-maj. Zaharov, a cerut să meargă şi el cu trenul la Moscova: avea acolo familia pe care nu o văzuse de mult şi avea permisie o săptămână. N-am obiectat. Zaharov mi-a relatat că pe drum a mers cu Antonescu, însă aproape nici n-a vorbit cu el. Ceilalţi patru români s-au aflat în alte două autoturisme. Pe drum au mers cu maximă prudenţă.
În afară de astea, mi-a mai spus că se pare "ei sunt duşi la Moscova la convorbiri despre condiţiile păcii". Pentru mine aceste vorbe m-au orientat cumva, cum să mă port cu ei pe drum.
Zaharov a dat dispoziţii să fie scoşi reţinuţii din maşini. Translatorul le-a propus să se aranjeze şi să facă un duş. Toţi, mai puţin ministrul de externe Mihai Antonescu, tăceau, dar acesta a răspuns la asta cu mulţumiri. Am dat dispoziţii şi cpt. Kotov i-a dus la duş. Apoi, "protejaţii" au fost plasaţi în cupeurile vagonului de dormit. Am pus în cupeu câte un român şi un lucrător operativ de-al nostru, iar pentru Ion Antonescu, pentru translator şi pentru mine am dat două cupeuri legate prin uşă interioară.
La Moscova am ajuns seara. Ne-a întâmpinat Şeful lucrătorilor GUKR SMERŞ. Pe «protejaţii noştrii» i-am dus la una din vile la periferiile Moscovei. Apoi, noaptea, am fost primit de locţiitorul Şefului GUKR gen-locot. N.N.Selivanovski, căruia i-am raportat despre comportarea românilor pe drum şi am citit pasje din însemnările făcute după discuţiile cu I.Antonescu. Mi s-a cerut să le dictez unui stenografist. Iar la orele 4.00, despre aducerea clicii Antonescu la Moscova s-a raportat lui Stalin. » |
| CODE | (...) După căderea lui Antonescu ... între arestaţi : Şeful Centrului de informaţii «N» al Secţiei 2 din SMG român Botezatu, Loctiitorul Şefului Centrului № 2 cercetare al SSI român Şerbănescu, rezidentul spionajului german Stiller, rezidentul organului de informaţii hitlerist «Abwehrstelle-Wien» Ţăranu, alţi înalţi funcţionari din armată şi serviciile române.
Organele SMERŞ au stabilit că informaţiile germane şi române au folosit activ pentru munca de spionaj contra Armatei Roşii alb-gardişti şi membri a diferite organizaţii externe antisovietice.
La Bucureşti... au fost apoi arestaţi 99 membri ai astfel de organizaţii. Printe ei, secretarul general al radei militare supreme a organizaţiei militare ucrainene din Europa, Porohovski, doktor (ştiinţe economice) Trepke (? - Splake), gen-locot. Delvig şi Gerua(?), col. Jolondkovski şi alţii.
În total, la 15 nov 1944, în urma «curăţeniei» teritoriului eliberat în fâşia de acţiune a UKR SMERŞ de la Frontul 3 Ucrainean, au fost arestaţi 794 colaboratori şi agenţi ai spionajului şi contraspionajului inamicului. |
|
-