Printable Version of Topic
Click here to view this topic in its original format
WorldWar2.ro Forum > Reviews & Bookstore > Ivan Smolensky's books about ww2


Posted by: Vranceanu April 09, 2014 09:36 pm
Ivan Smolensky, "La puissance du destin", tome I, Les Editions des Tourments, 2013.

My review to this book (book in french, review in romanian):

[edited by admin]

Posted by: Petre April 11, 2014 03:02 pm

.

Posted by: Vranceanu April 11, 2014 03:24 pm
QUOTE (Petre @ April 11, 2014 03:02 pm)
Well ! (On the same page) General A, a prominent martir of the Legion.

This topic is about Daniel Focsa's review and about Smolensky's book, so if you want to talk about "Permanente" and other subjects, please do it somewhere else.

Posted by: Victor April 13, 2014 02:03 pm
You can just as easily copy and paste the review here. No need to post the link to the pro-legion site. Such websites, which glorify the legion, are not welcomed on this forum (see the http://www.worldwar2.ro/forum/index.php?showtopic=27 paragraph no. 2).

Posted by: Vranceanu April 13, 2014 07:25 pm
QUOTE (Victor @ April 13, 2014 02:03 pm)
You can just as easily copy and paste the review here. No need to post the link to the pro-legion site. Such websites, which glorify the legion, are not welcomed on this forum (see the http://www.worldwar2.ro/forum/index.php?showtopic=27 paragraph no. 2).

Ok. But I have put a link to my review, and to a publication which, as I know, is published legaly. My review is about a book about France and ww2, not about the Legion. Ans also I remind you I am historian and the Legion is a part of our history.

Ok, I give with copy/paste my text:

Daniel Focsa, "Francezi în Intelligence Service, francezi în Wehrmacht şi în SS (1940 – 1945). Ivan Smolensky, La puissance du destin, tome I, 2013" in: "Permanente", an XVII Nr. 3 martie 2014, p. 18.

"Publicat în 2013 în Franţa la Éditions des Tourments, romanul istoric al lui Ivan Smolensky, La puissance du destin (volumul I, 202 pagini) abordează obiectiv şi fără tabuurile corectitudinii politice şi ale istoriei „de-a gata” spinoasa problema a dramei francezilor care după catastrofala înfrângere din iunie 1940, s-au văzut împinşi de forţa destinului (sau altfel spus de absurdul istoriei) în două tabere diferite. Cele două Franţe, una supusă ocupantului german, dar încercând să salveze ceea ce se mai putea salva, cealaltă, coagulată în jurul personalităţii generalului de Gaulle, continuând lupta. Am spus că abordarea este obiectivă, întrucât, deşi cartea se prezintă ca o operă de ficţiune, relatarea este foarte interesantă în primul rând prin prismă istorică. „Aventurile personajelor mele nu sunt fictive - notează autorul chiar în finalul cărţii - ci motivate de fapte istorice. Uneori, episoadele de aici au reprezentat cotidianul unor eroi pe care i-am întâlnit personal, supravieţuitori ai acestei perioade făcută din foc, sânge şi lacrimi” (p. 198). Acţiunea aduce în prim plan trei personaje, fraţii André şi Jean Genot, precum şi pe sergentul Paul Walther, urmărind peripeţiile acestora, eminamente militare, de la capitularea Franţei în 1940 până la capitularea Germaniei în 1945. Primii doi, francezi de origine rusă (ca şi autorul însuşi), şi toţi trei din Lorena. Detaliu deloc întâmplător, întrucât autorul vorbeşte îndelung de drama - relativ puţin cunoscută azi - a francezilor din Alsacia şi Lorena, provincii încorporate după capitularea Franţei la Reich, şi care s-au trezit înrolaţi cu forţa în armata germană sau în SS - aşa numiţii „Malgré Nous”. Încercând să treacă frontiera clandestin în Spania, André reuşeşte şi va ajunge ulterior în Anglia. Raliat forţelor franceze libere, el va lua parte iniţial la lupte în Africa sub comanda generalului Leclerc, pentru a se alătura ulterior Intelligence Service-ului britanic, calitate în care va fi paraşutat de mai multe ori în Franţa unde organiza grupuri de rezistenţă (”le Maquis”). Fratele său, capturat de germani, este înrolat cu forţa în LVF ( - Legiunea Voluntarilor Francezi contra bolşevismului), în cadrul căreia ia parte la lupte pe frontul de Est. Ulterior, din cauza unui alt concurs de împrejurări, se vede silit să se integreze în SS, întorcându-se pe frontul sovietic. Se poartă cu bravură fiind decorat cu Crucea de Fier clasa a II-a şi clasa I. Reîntors în Franţa, dezertează din Divizia « Das Reich » pentru a nu fi nevoit să exercite represiuni sângeroase contra compatrioţilor săi, şi se alătură Maquis-ului. O descriere în detaliu a atmosferei şi situaţiei Rezistenţei face autorul în special în a doua parte a romanului, reliefând nu numai luptele crâncene contra germaniloir dar şi disensiunile dintre comunişti şi necomunişti. Unul dintre miturile actuale fiind acela că Rezistenţa franceză era majoritar comunistă. Ivan Smolensky ţine să precizeze, în valoroasele Note de la sfârşitul cărţii, conţinând consideraţii precise de natură istorică, asupra subiectului: «Să privim atitudinea Partidului Comunist de până în vara lui 1941. Intrarea sa în mişcarea de Rezistenţă nu a avut legătură cu atacul german, întrucât pactul germano-sovietic nu a fost niciodată contestat.» (p. 193) «Rezistenţa nu a fost, aşa cum ar dori mulţi să se creadă, opera preponderentă a FTP comunişti (Franc-tireurs et partisans - nota mea, DF) (…) Până la declanşarea războiului în Răsărit, faptele de Rezistenţă sunt datorate majoritar non-comuniştilor». (p. 195) «FTP, braţ armat al Partidului, poartă o responsabilitate majoră pentru supliciile îndurate de populaţia civilă (din partea ocupantului - nota mea, DF) şi pentru epurarea care a urmat Eliberării. Ar fi fals să se afirme că acţiunea acestor grupuri a fost determinantă pentru eliberarea Franţei» (p. 196) La sfârşitul războiului, lorenii şi alsacienii care făcuseră parte din Wehrmacht şi SS au fost, când nu erau judecaţi şi condamnaţi pentru colaboraţionism, în tot cazul priviţi cu dispreţ şi evitaţi. Este edificator răspunsul pe care Paul Walther, unul dintre cei trei eroi principali ai cărţii, îl dă în 1945 unui ofiţer anchetator care îl acuză că nu doar a făcut parte din armata germană, dar mai mult, a dovedit zel luptând cu convingere pe frontul de Est şi fiind decorat.«- Ascultă-mă domnule locotenent… Atunci când te afli pe front, trebuie să învingi sau să pieri. Restul, gradele, medaliile, sunt ceva secundar.» (p. 183) Fără îndoială, această înţelegere umană şi firească a lucrurilor, azi într-o epocă în care se instaurează din nou o gândire unică, este de admirat şi de salutat. Autorul a reuşit pe deplin ce şi-a propus: să prezinte imparţial faptele, fără a judeca, ci respectând curajul şi eroismul indiferent sub ce haină militară s-au găsit ele. Căci, aşa cum spunea Jean Mabire, citat de autor în Prefaţă (p. 9) «Seuls les guerriers peuvent juger des soldats» («Numai luptătorii au dreptul să îi judece pe soldaţi»).

Daniel Focşa - istoric"

Posted by: Vranceanu July 01, 2014 05:35 pm
review:

Daniel Focsa, Războiul din Indochina şi expansiunea comunismului. Ivan Smolensky, La puissance du destin, tome II, L’Indochine, Les Editions des Tourments, 2013, în „Permanenţe” an XVII, nr. 6, iunie 2014, p. 19.

(This one is not on their site (?), only on paper print edition, and anyway the links to George Manu fondation are forbidden here, so I post only the bibliographical indication)

Posted by: Daniel Focsa January 04, 2015 06:41 pm

http://daniel-focsa-istorieromaneasca.blogspot.ro/p/mes-livres-en-france-daniel-focsa.html

Powered by Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)