Secret diaries of the first KGB chairman… Moskow, 2016
(Ivan Serov, prominent figure of the contemporary history USSR)
( … )
Am hotărît să mergem la Cernăuţi şi să verific cum a organizat Şeful Grupului operativ Trubnikov treaba în oraşul abia ocupat de noi (1940). Am mers repede şi după două ore eram în raionul Bălţi.
Ajungând la periferii, am întrebat nişte localnici dacă au trecut unităţile Armatei Roşii. S-au uitat la mine miraţi şi au spus că nu ştiu, apoi au arătat unde era conducerea Poliţiei : «Vă spun acolo». M-au surprins vorbele lor.
Cât vorbeam noi, aghiotantul mi-a arătat un nor de praf care se întindea mai mulţi kilometri în lungul drumului de ţară. Am zis că acolo mergea coloana trupelor noastre şi am mers în întâmpinare. Când am ajuns aproape, am văzut că erau cavalerişti, în faţă erau steaguri româneşti, după care o fanfară înaintea ofiţerilor şi aghiotanţilor.
Bineînţeles că am fost derutat că am nimerit în spatele românilor, puteau să pună mâna pe mine şi se termina.
Dar aveam şi un şofer, băiat zdravăn, dar cu minte puţină, care se cam pierduse : «Ce ne facem acum ?» Am strigat la el şi am spus să nu oprească motorul. Mi-a venit imediat în minte un plan. I-am spus aghiotantului : «Faci ce spun, fără întârziere».
Mergând spre ofiţerul român din frunte, am ridicat şi lăsat jos mâna, ca la cavalerie, asta însemnând comanda: «Atenţiune, stai !» Coloana s-a oprit. Întreb ce este cu coloana. Un evreu din fanfară a tradus. Un ofiţer răspunde : «O divizie română de cavalerie în marş». Întreb unde este comandantul diviziei. Răspuns: «În coloană».
Dau ordin cu ton de comandant : «Comandantul diviziei, în capul coloanei». Încep să-l întreb pe evreul cu trompetă unde merg, de unde şi când au ieşit.
Între timp a venit comandantul diviziei călare pe un cal falnic, în ţinută de gală cu epoleţi, cu aghiotant şi stând pe cal, mi s-a adesat. Nu l-am lăsat să termine fraza şi i-am arătat cu mâna să descalece. În această situaţie m-a ajutat mult cunoaşterea semnalelor de comandă ale cavaleriei, care se folosesc în luptă în locul vocii…
Comandantul a coborât şi a venit la mine. Se vede că realizase că are de-aface cu un general rus.
Ducând mâna la caschetă, s-a recomandat : «Gen. divizie Popescu», eu i-am răspuns calm : «Gen. corp armată Ivanоv». Asta l-a impresionat.
După asta am întrebat cu un ton de comandant : «De ce vă retrageţi aşa încet ?» Comandantul diviziei a început să-mi arate pe hartă şi pe ceas cînd au pornit, câţi au plecat şi unde se vor opri.
Am făcut o grimasă şi spun : «Vă duceţi încet, daţi acum comanda „Stai !“ şi plecaţi în galop că vă ajung trupele noastre şi întâlnirea nu e de dorit, ca să evităm neînţelegerile». Am salutat şi m-am dat într-o parte, aşteptând să se execute dispoziţiunile mele.
Românul a mormăit ceva, echipa lui a plecat la escadroane, au încălecat, au salutat şi s-au dus repede înainte. După asta şoferul şi aghiotantul s-au amuzat tot drumul cât de abil am ieşit din situaţie.
Desigur, despre asta n-am raportat la Moscova şi n-am povestit nimănui, pentru aşa ceva m-ar fi zburat sănătos.
And some off topic :
( 1939 ) It came to me a group of gypsies, with a request to allow them to go to Romania for two weeks, in order to give to the "Gypsy Queen" the gold and the valuables, which are annually collected by the gypsies all over the world for a gift to the "Queen". At that time I did not know that the gypsies had a "queen".