Printable Version of Topic
Click here to view this topic in its original format
WorldWar2.ro Forum > The Interwar Period (1920-1940) > Who were the military attaches at Bucharest?


Posted by: MMM August 14, 2010 01:35 pm
Who were the military attaches at Bucharest in those years, from France and United Kingdom? I know about Germany - colonels Wahle and Gerstenberg, but the rest?

Posted by: Agarici January 16, 2011 10:54 am
Just prior and after the start of the European war (1939-1940) the German and the French military attaches in Bucharest were col. Wahle and col. Delhomme, according to Romania dupa marea unire, vol 2, 1988.

Posted by: MMM January 17, 2011 02:44 pm
Thanks! I studied that book - the volume 2.2, more precisely, but given the enormity of it (over 1300 pages of "communist wooden language" / limbă de lemn), I might have overlooked this detail! What was his first name?

Posted by: Agarici January 17, 2011 04:28 pm
I know what you mean biggrin.gif However, given the fact that the kind of language is interspersed with raw archive data and memoirs, is it even more bearable that some of the modern books. Still, the 1200-1300 pages thing could not be aleviated in any way mad.gif

I'm going to search for the guy's first name in the final name index, since I did not find it mentioned in the book. I accidentally stumbled upon it while reading some accounts of Romania's final days before the start of the war in 1939, when Calinescu and Slavescu repeatedly summoned him in order to accelerate the delivery of the French military materials bought by Romania - which he apparently did.

Posted by: Agarici September 03, 2011 07:41 pm
Old news for MMM: an entry in Victor Slăvescu's Jurnal (Însemnări zilnice) from 22 February 1939 (in „Magazin Istoric" no. 262, January 1989) quotes: „Lunch at [lieutenant-]colonel [G. A. C.] Macnab, the English military attaché. Very pleasant interior. He must be a heavy drinker”/La dejun la [locotenent-]colonelul [G. A. C.] Macnab, ataşatul militar englez. Foarte agreabil interior. El trebuie să fie foarte mare beţiv” laugh.gif

Posted by: MMM September 04, 2011 07:46 am
Thanks! It's not "that old news", as I still may use it! Actually, it seems that Macnab was the attaché at Sofia; for Bucharest and Belgrade there was a lieutenant-colonel C.S. Clarke, at least according to this site:
http://www.ordersofbattle.darkscape.net/site/ww2/drleo/017_britain/39_war_office/wo_attachees.htm

Posted by: Florin September 05, 2011 03:12 am
What about Japan? Did they have embassy in Bucharest in the 1930's and during the war?
At the Thesaurus section of the Museum of History in Bucharest, there are some Japanese medals, possible preceding WWII and offered to a Romanian king.

Posted by: MMM September 05, 2011 07:03 am
AFAIK, yes, they had an embassy, since 1922. Anyway, this issue is of no immediate interest to my research, so I'd have to look further on...
http://www.ro.emb-japan.go.jp/relatii_istorie.htm

Posted by: ionionescu September 05, 2011 08:23 am
From: Jurnalul Maresalului Antonescu, Vol.I 4.IX1940-31.XII.1941 by Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cârstea

page 76/77
Luni, 21 octombrie 1940xxxii
19,00 - Audienţă de prezentare a Ataşatului Militar japonez114
(114 Colonelul Fudzitsuka.)


page 149
Joi, 6 februarie 1941cv
19,00 - Ataşatul Militar al Japoniei: predă o sabie Domnului General Antonescu în semn de omagiu.

page 517/518
- În urma publicării decretelor-regale nr. 2 352/1941 şi nr. 2 352 bis/1941 privind înălţarea
Generalului Ion Antonescu la demnitatea de Mareşal al României şi, respectiv, acordarea Ordinului
„Mihai Viteazul” clasa I-a, oficiate personal de Regele Mihai I la 23 august 1941, la Tighina, cel
de-al III-lea Mareşal al României a beneficiat de omagii în presă şi la radio, iar pe adresa sa
au parvenit nenumărate mesaje, adunate cu grijă de colaboratorii săi din cadrul Cabinetului Militar
într-un dosar special, intitulat Scrisori şi telegrame primite de Dl. Mareşal Ion Antonescu cu ocazia
înălţării Domniei Sale în grad (August 1941) (ANIC, fond PCM - CM, dosar 574/1941, 943 file),
printre expeditori aflându-se, potrivit opisului dosarului (f. 1-22), 299 persoane:

[...]
General Fudzitsuka, ataşatul militar al Japoniei la Bucureşti,
col. Corrado Valfre di Bonzo, ataşatul militar al Italiei la Bucureşti,

[...]

page 535
ccc 20 octombrie 1941
- Mesaj de felicitare din partea Generalului S. Fudzitsuka, ataşatul militar al Japoniei la Bucureşti,
către Ion Antonescu, cu prilejul căderii Odessei (ANIC, fond PCM - CM, dosar 563/1941, f. 228).
Răspunsul lui Antonescu (ibidem, f. 227).

Posted by: ionionescu September 05, 2011 08:58 am
From: Jurnalul Maresalului Antonescu, Vol.II 1.I.1942-30.VI.1943 by Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cârstea

page 178
Joi, 30 iulie 1942
12,10 - Înmânează D-lui Mareşal decoraţia „Marele Ordin al Coroanei Regelui Zvonimir”:
[...]
- Dl. Branco Benzon - Ministrul Croaţiei,
- Dl. Col. Navratil - Ataşatul Militar al Croaţiei,

page 192
Vineri, 11 septembrie 1942 (la vilă)cxvi
18,00 - Dl. Colonel Navratil - Ataşat Militar Croat.

page 194
Vineri, 18 septembrie 1942 (la vilă)
11,30 - Dl. Comandor Giuseppe Bestagno - ataşat naval al Italiei în România cu reşedinţa
la Ankara: prezentare.


page 195
Miercuri, 23 septembrie 1942cxxi
12,00 - Dl. Lt. Colonel Gino Palmentala - Ataşatul Militar Aeronautic Italian: oferă un
album cu fotografii din partea aeronauticii italiene.


page 199
Vineri, 9 octombrie 1942cxxxi
12,30 - Prezentare de plecare şi sosire în post, fostul şi noul ataşat militar al Franţei:
- Dl. Lt. Col. le Trater,
- Dl. Lt. Col. Lafaille.


page 233
Joi, 21 ianuarie 1943 (la Preşedinţie)
10,50 - Dl. Col. Spalcke - Ataşat Militar german: o comunicare din partea Führerului.

page 244
Sâmbătă, 20 februarie 1943ccxxix (la vilă)
10,30 - Prezentare pentru plecare şi sosire:
- Dl. Lt. Col. Palmentola - vechiul Ataşat Militar Aeron. Italian,
- Dl. Lt. Col. Cezare de Porto - noul Ataşat Militar Aeronaval italian.


page 273
13,30 - Dejun la vilă. Invitaţi D-nii:
- General de Armată Francesco Grazioli,
- Mario Panza - Cons. de Legaţie,
- Lt. Col. Conte Corrado Moncada di Paterno - din Min. Răz.,
- Renato Bova Scoppa - Ministrul Italiei la Bucureşti,
- Piotri Gerbore - Prim-secretar al Leg. Italiene,
- Colonel Giuseppe Bodini - Ataşat Militar al Italiei,
[...]


Posted by: ionionescu September 05, 2011 09:06 am
I hope the above list is of any help.
Regards!

Posted by: MMM September 05, 2011 10:34 am
Thanks! Very well-documented research!

Posted by: Florin September 05, 2011 05:19 pm
My thanks to "ionionescu" and to "MMM".

Posted by: Agarici September 06, 2011 10:05 am
QUOTE (MMM @ September 04, 2011 07:46 am)
Thanks! It's not "that old news", as I still may use it! Actually, it seems that Macnab was the attaché at Sofia; for Bucharest and Belgrade there was a lieutenant-colonel C.S. Clarke, at least according to this site:
http://www.ordersofbattle.darkscape.net/site/ww2/drleo/017_britain/39_war_office/wo_attachees.htm


Well, Slavescu does mention several times Macnab as the British military attaché in Romania, I don't think he was mistaking.

The full names and titles: Etienne Delhomme, colonel (promoted to brigadier-general at 10 September 1939) and Geoffrey A. C. Macnab, lieutenant-colonel.

Slavescu also mentioned the assistant/deputy of Delhomme, a certain major Daru, who was a part of the French Military Mission in Moldova during WW 1, being detached to the 10th Vanatori (Chasseurs) Regiment, and being awarded with the Romanian „Mihai Viteazul" order/medal in that campaign.

Posted by: Florin September 08, 2011 03:51 am
Something funny: the former mistress of the chief of Gestapo for Romania got married with the chief of the American mission to Romania (after the war) and she left with her husband to the U.S.

That I learned from an exchange of messages on www.feldgrau.net, about 9 years ago.

Posted by: MMM September 08, 2011 02:02 pm
Hehehe! That's life! Anyway, Romania had two funny episodes with "doubled" representants, both in the later period of the Spanish Civil War (having the Republicans and the Nationalists' representatnts at Bucharest) and in 1943, with Italy: both the "Social Republic" of Mussolini and Badoglio's government...

Posted by: Petre February 22, 2017 07:31 am
5 sept. 1947, Moscow
Handwritten indications of (prisonier) Oberstleutnant M.Braun :
« Spalcke, Karl »

Perioada dinainte de România
În 1921—1922 Spalcke a fost în acelaş timp cu mine student la Academia Militară, care în scop conspirativ se numea «Curs pentru comandanţi inferiori»… avea grad locot. major… A doua oară ne-am întâlnit în România, unde cu grad de colonel fusese numit ofiţer cu probleme militar-economice.
(…)
… la început a lucrat la o universitate… în Primul Război a devenit ofiţer de carieră. … în Academie se întâlnea adesea cu ofiţerii ruşi care studiau la aceeaşi academie… cunoştea bine limba rusă… A avut sarcina să se ocupe de aceşti ofiţeri ruşi… dacă s-a ocupat şi cu spionajul, nu cunosc… Mi-a spus de multe ori că ofiţerii ruşi sunt foarte capabili şi sudenţi model…
La terminarea Academiei a devenit specialist pe probleme ruseşti... comandant de batalion în Prusia Orientală…. Călătorii de serviciu în Rusia, cu care aveam atunci relaţii de prietenie. Mi-a povestit … soldaţii germani făceau pregătire ca tanchişti şi piloţi. … ofiţeri din Comandamentul Suprem cu atitudini prietenoase faţă de Germania. … mi se pare că a pomenit numele lui Tuhacevski.
Spalcke dătea o înaltă apreciere Armatei ruse şi de aceea era un oponent al războiului cu Rusia. A exprimat adesea această părere în jurnalul său… activitatea de comandant a fost scurtă… a luptat doar în Polonia… adus la Comandamentul Suprem la biroul care se ocupa de Rusia…. După aceea a fost printre primii veniţi în România, pe funcţia de ofiţer cu probleme militar-economice. Nu cunosc cauzele plecării de la Biroul Rusia, dar presupun că motivul a fost opinia sa separată, principială, referitoare la războiul cu Rusia, pe care el îl respingea, după cum am arătat mai sus.

Activitatea din România
Ca ofiţer cu probleme militar-economice, lui Spalcke i-a fost dată sarcina de a stoarce tot ce se poate de la industria şi agricultura românească. Mai trebuia să participe la înzestrarea României cu armament german.
A avut la dispoziţie un mare stat major de specialişti. Cu ei a făcut turul uzinelor, fabricilor, intreprinderilor şi instituţiilor; prin sfaturi şi indicaţii a reconstruit industria românească astfel încât să lucreze la 100%, să lucreze mai rapid pentru nevoile militare ale Germaniei.
În acest scop în multe intreprinderi Spalcke a organizat grupe de control-observare, precum la marea uzină românească «Reşiţa» din Banat. Statul major al lui Spalcke era amplasat într-o clădire mare în Bucureşti. Spalcke avea relaţii strânse cu ministrul român al înzestrării Dobre, care era pentru Spalcke persoana cea mai importantă în problema asigurării intereselor germane în România.
Spalcke avea multe diferende cu alte autorităţile germane şi cu alţi germani, care îşi puneau propriile interese mai presus de orice. Aşa de exemplu cu conducerea «Herman Goering Weerke», care şi-a însuşit ilegal şi a exploatat uzinele «Reşiţa». De aceea, când a devenit iminentă demiterea lui Just (predecesorul lui Spalcke), care avusese conflicte puternice cu gen. Hauffe (predesorul lui Hansen la şefia misiunii militare), atunci Spalcke a căutat pe toate căile de culise să obţină postul. Jocul de culise a reuşit şi la finele 1941-începutul 1942 Spalcke a devenit ataşat militar.
Spalcke nu iubea atâta munca, pe cât preţuia traiul sigur şi plin de satisfacţii al omului bogat.
Spalcke era puternic legat de Şeful SMG gen. Şteflea, de adjunctul lui Şteflea, gen. Tătăranu, de ambasadorul la Berlin gen. Gheorghe, de Şeful Biroului 2 din SMG col. Titi Ionescu, de şeful statului major de legătură între Аntonescu şi Hitler, numele l-am indicat … şi de alţi ofiţeri din corpul de comandă al armatei române. Cu toate aceste persoane Spalcke avea relaţii superficiale.
Nici cu ataşaţii militari străini nu avea relaţii apropiate. Nu-mi amintesc să fi vizitat vreodată un ataşat militar străin. Se întâlnea cu ei doar în caz că îl vizitau aceştia. Cel mai mult l-au vizitat ataşatul militar japonez gen. Fujitsuka, italian col. Valfre di Bonzo, croat col. Navratil, suedez col Brunson, ocazional bulgarul Ceavdarov, turcul Kocaturk, ungurul Barta, şi destul de rar finlandez şi spaniol. Cele mai bune relaţii le avea cu gen. Dobre.
Mis. mil. germană nu îl avea în subordine pe Spalcke, dar acesta era obligat să colaboreze cu Şeful misiunii gen. Hansen. Odată pe săptămână Spalcke era la raport la cel din urmă.
Spalcke a avut relaţii încordate cu ataşatul aviaţiei germane Gerstenberg, care avea reputaţie de intrigant. Cu greu schimbau informaţii, nici unul nici celălalt nu vroiau să se uite cineva în cărţile lor. Ataşatul german naval, care era împuternicit şi ataşat pentru Turcia, von der Marwitz, îl vizita pe Spalcke maxim o dată pe an. Ambasadorul german von Killinger nu-l plăcea pe Spalcke, i se părea prea leneş.
În societate Spalcke se remarca puţin. La el în casă rar erau invitaţi oaspeţi. În mare parte era vorba de recepţii fastuoase, pentru a scăpa repede de toate obligaţiile. Dar pe timpul acelor recepţii era imposibil să aduni vre-o informaţie.
Totuşi Spalcke aprecia corect situaţia din România şi prevăzuse că într-o bună zi aceasta va refuza Germania şi, pentru a se salva, va trece de partea inamicului. El a raportat din timp despre acest pericol (cu câteva luni înainte de catastrofă), dar oameni complet orbi din comandamentul lui Hitler n-au crezut acele informaţii şi n-au făcut nimic până în ultimele clipe.
Spalcke ca ataşat militar nu s-a ocupat de spionarea Rusiei. Asta era în totalitate în mâinile Abwehrului. Spre deosebire de Gerstenberg, el nu a vizitat niciodată lagărele de prizonieri ruşi din România şi de dincolo de graniţă. A refuzat mereu acest lucru, care nu era necesar şi chiar interzis de Comandamentul suprem, a refuzat mai întâi pentru că era prea leneş şi apoi simplu nu dorea să se ocupe de problema Rusiei, unde putea să-şi ardă degetele.
Singurul lucru printre altele, aflat despre Rusia – interceptările radio ale gen. japonez Fujitsuka, pe care le-a trimis fără niciun comentariu la Comandamentul suprem prin curier, lucru despre care am arătat.
Biroul 2 al SMG i-a dat de multe ori lui Spalcke informaţii de la organele de informaţii despre Orientul Apropiat (Аrabia, Siria, coasta de est a Mediteranei, Egipt, Irak, Palestina, etc.). Si aceste informaţii Spalcke le trimetea la Comandamentul Suprem. Dar Biroul 2 nu a dat niciodată informaţii despre Rusia sovietică. Aceste informaţii trebuia să le fi văzut, pentru că pe durata şederii lui Spalcke pe funcţia de ataşat, eu n-am avut niciodată concediu.
În 1944, când situaţia militară a devenit critică, Spalcke n-a făcut eforturi deosebite pentru a evita ruperea României de Germania. De multe ori a vorbit cu mine pe această temă, considerând că asta era treaba gen. Hansen şi, în plus, nu avea sens, deoarece românii erau suficient de inteligenţi să fie conştienţi de cursul actual al lucrurilor. Nici «limbajul angelic», cum s-a exprimat el odată, nu-i poate induce în eroare pe români cu privire la starea reală a lucrurilor.
Cât priveşte poziţia lui Spalcke în cadrul ambasadei, el a evitat orice relaţie cu ataşatul poliţiei (siguranţă şi SD) Richter şi cu Şeful Biroului informaţii Roedel, temându-se să nu le cadă în plasă. Spalcke s-a ţinut departe de activitatea NSDAP. Nu a iubit partidul, nici partidul nu l-a iubit pe el.
În privinţa organizării şi recrutării «Corpului de securitate rus» din Serbia, Spalcke a luat parte doar la încheierea tratatului de bază cu SMG român. Mai departe nu îl mai priveşte pe el. Pentru plecarea a 50 000 folkesdeutsche din România ca voluntari SS, a participat de asemenea doar la partea de încheiere a tratatului.
Fiind ataşat militar, Spalcke aproape că n-a ieşit din România. Pe teritoriul rusesc a fost doar pe timpul unei călătorii la invitaţia SMG român, despre care am arătat. Despre călătoria în Basarabia şi Transnistria ca ofiţer cu problemele militar-economice, nu cunosc nimic. Legat de aceasta trebuie de remarcat că provinciile menţionate îi intersau economic foarte mult pe germani (produse alimentare).
Trebuie amintit următorul fapt. După tentativa de atentat a lui Stauffengerg asupra lui Hitler, Killinger l-a blamat pe Stauffenberg în faţa lucrătorilor ambasadei adunaţi, făcându-l porc şi spunând că îl va împuşca cu mâna lui pe oricare din ambasadă, amestecat în afacerea Strauffenberg. Gen. Spalcke a avut bărbăţia şi în prezenţa lucrătorilor ambasadei i-a spus lui Killinger că Stauffenberg nu este un porc, ci este un ofiţer stat-majorist încercat, curajos, greu marcat de război. Killinger şi toţi cei de faţă au fost cuprişi de derută la această intervenţie. Killinger nu a luat nicio măsură împotriva lui Spalcke, care nu fusese implicat în atentat.
Braun

Powered by Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)