This is a captured panther in Romanian colors?
Copy - paste :
http://www.clip-trade.ro/forum/viewthread.php?action=attachment&tid=259&pid=2827
| Printable Version of Topic
Click here to view this topic in its original format |
| WorldWar2.ro Forum > Romanian Army > Antonescu's relations with Hitler |
| Posted by: Ghita Razvan March 25, 2004 11:44 am |
| As the war started the gemans saw that if they were to have good alies against the Soviet Union, they had to supply and train them. As the war progressed the germans sent PZ III and PZ VI to the Romanian Army as they were in stock, so that the Romanians could face the Red Army. This might be the cause why the Romanian Army was supplied with PZ III, PZ VI, Panthers etc. in more numbers than other Axis Alies but it can also be explained by the trust that Hitler had in Ion Antonescu. He was held dear by the Fhurer till the end. Few leaders alied with Germany were held dear by Hitler. Was the nature of the relation with Antonescu that gret which would determan Hiltler to send german tanks in a moment of great importances to the Romanian Army.
Regards. |
| Posted by: dragos March 25, 2004 11:53 am |
| There were no Panthers delivered to Romania. You can check the number and type of tanks delivered by the Germans to Romania here:
http://www.worldwar2.ro/forum/viewtopic.php?t=102 In general, the orders on equipment were not fully honored by Germany, the deliveries being slow or incomplete. |
| Posted by: CCJ June 27, 2004 06:12 pm |
| There are many pictures of Antonescu with Hilter and with German Generals. Why does Antonescu wear the Luftwaffe pilot's badge? |
| Posted by: Victor June 27, 2004 07:02 pm | ||
I believe it is called the Pilot's Observer Badge with Diamonds. He was a certified aerial observer, so Goering awarded him this piece of jewelry. Goering was himself awarded the Mihai Viteazul Order in all three classes. I think he appreciated the order's cape more though. :wink: |
| Posted by: johnny_bi June 27, 2004 08:07 pm |
| This is a captured panther in Romanian colors? Copy - paste : http://www.clip-trade.ro/forum/viewthread.php?action=attachment&tid=259&pid=2827 |
| Posted by: dragos June 27, 2004 08:12 pm | ||
It's a post war photo (10 May 1946). The Panthers were delivered by the Soviets. But what have this to do with our current topic (Antonescu and Hitler) ? |
| Posted by: CCJ June 27, 2004 10:39 pm |
| As far as being awarded the Luftwaffe P/O w/ diamonds.. that makes since. Wonder why von Kleist received the Michael the Brave order in all three grades. I can see Goering but not Kleist. Manstein get the 2nd and 3rd and Kleist gets all three... :shock: Doesn't make since.
Thanks for the reply. |
| Posted by: mabadesc June 28, 2004 12:47 am |
| Inspite of what official requirements were stated for being awarded MV 1st class, I think this class had nothing to do with combat valor, but rather it was reserved for officers holding very high political positions. During WWII, the only two Romanian recipients were King Mihai I and Antonescu (both political leaders).
With respect to Goering and von Kleist, they also held high governmental positions in Germany. Manstein didn't. That's my opinion, at least... |
| Posted by: CCJ June 28, 2004 12:58 am |
| You may be right.
You mean all but 2 of the 1st class awards were to foreigners. :question: |
| Posted by: Victor June 28, 2004 07:51 am |
| During WWII, yes. |
| Posted by: CCJ June 28, 2004 11:08 pm |
| That doesn't seem right. I would think many Romanian generals would have been deserving of the 1st class. |
| Posted by: Victor June 29, 2004 05:29 am |
| The first class was mostly a diplomatic award. The 2nd class was practically the highest military award, as shown by the small numbers it was issued in. |
| Posted by: Carol I July 04, 2004 09:04 am | ||
As king, wasn't Mihai the Grand Master of the Order of Michael the Brave and therefore the de jure holder of all its classes? In these conditions I do not think he could be named 'a recipient' of the order. Who signed his award certificate? |
| Posted by: Victor July 04, 2004 09:02 pm |
Probably he did. 
It was the new version of the Order, so that is why he was awarded all three classes. |
| Posted by: Carol I July 04, 2004 09:10 pm | ||
Do you happen to know the decree number by which King Michael has awarded ... King Michael ( :wink: ) the order? Or it was something that was done de jure and without a decree (i.e., automatically implied by the Grand Master position of the king)? |
| Posted by: Victor July 04, 2004 09:19 pm |
| It seems I was wrong. The award was menioned in teh diary of the Council of Ministers (i. e. the Government) on St. Michael's Day in 1941 (8 November for those unfamiliar with Eastern Orthodox Christianity). |
| Posted by: Petre July 21, 2021 10:55 am |
| Source / Internet : https://ost-front.info/ Publications file : GURKKA-10.1944-1331873-0097-0106 A pretty impressive document (if real - ?) Discussion and correspondence between Antonescu, Hitler and other representatives of Romania and Germany. Issue – oct. 1944, Moscow. Intelligence Direction, Red Army Gen. Staff (GURKKA) (translation from german, Stavka, 15.12.43) The letter of Hitler to Antonescu, 15.12.1943 Excelenta voastra ! Permiteti-mi sa va multumesc pentru scrisoarea din 15 nov. 1943 si pentru informatiile furnizate. Chestiuni dificile si rapida schimbare a lucrurilor nu mi-au dat posibilitatea sa va raspund imediat. Doresc, D-le Maresal, fara a intra în amanunte, sa ma limitez la lucrurile mai esentiale : 1) La pct. 4 ma informati ca Dvs ati aflat cu satisfactie ca în România nu vor mai sosi trupe germane. Mai departe scrieti ca venirea trupelor germane în România reprezinta o grea încercare pentru administratie si pentru starea generala a tarii, efectele careia înca se mai fac simtite. Fata de acestea, pot spune urmatoarele : regret mult ca guvernul român nu a exprimat aceste temeri înca din anii 1940-41. De fapt intrarea trupelor germane pe teritoriul românesc s-a facut nu la dorinta Germaniei, ci la rugamintea insistenta a guvernului român. Acesta ne-a cerut atunci sa garantam integritatea teritoriului României si sa trimitem acolo trupe germane si batalioane de instruire. Fara aceste garantii România n-ar fi existat astazi. Apoi, când guvernul român de atunci, în pofida protestului energic din partea Germaniei a obtinut de la englezi garantii pentru un ajutor, a început ocuparea Basarabiei si Bucovinei de catre rusi. Fara amestecul Germaniei si Italiei – care s-a facut la rugamintea guvernului român – ar fi fost dezmembrata si partea ramasa din România. În afara de asta, în interiorul României, fara prezenta trupelor germane, s-ar fi creeat o situatie foarte tensionata. Tot ceea ce s-a petrecut de atunci se explica prin mersul evenimentelor, pentru care Germania nu raspunde. Iar când în nov. 1940 la Berlin a venit Molotov, n-a fost vorba despre existenta Germaniei, ci despre existenta Finlandei, României, Bulgariei si despre problema Dardanelelor. Înalta constiinta a responsabilitatii pentru soarta Europei, aparuta în Germania, a determinat-o sa se ridice contra acestor pretentii sovietice si sa se implice în cel mai sângeros razboi dintre toate razboaiele. Îmi pare foarte rau ca noi întâmpinam reprosuri pentru urmarile care decurg de aici. De fapt, fara intrarea trupelor germane pe teritoriul României situatia ei în 1940 sau 1941 ar fi fost aceeasi cu cea în care s-ar putea afla în prezent, daca Germania s-ar limita la apararea doar a granitelor germane. Însa orice asemenea idei eu le consider inadmisibile. 2) D-le Maresal, Dvs mi-ati descris tabloul sacrificiilor poporului român în acest razboi. Acesta este fara îndoiala greu, însa nu depaseste sacrificiile poporului german. Am onoarea sa conduc o tara în care cei de 14 ani îndeplinesc în prezent munci în folosul societatii sub raidurile crude ale aviatiei si executa paza contra incendiilor, iar cei de 15 ani deja deservesc baterii anti-aeriene, o tara în care muncesc toti, inclusiv femeile, ... si care da totul pentru obtinerea victoriei în razboi. Pierderea razboiului ar fi pentru amintitele tari tot atât de grea cât si pentru Germania. În fabricile noastre, D-le Maresal, se munceste ca în nicio alta tara a lumii. Nu 10, nu 11 si nici chiar 12 ore de munca, ci uneori sunt 16 si 17 ore pe zi. Minerul german scoate mai mult carbune decât oricare alt muncitor pe lume, în aceleasi conditii. Muncitorii germani din fabricile de armament, indiferent ca sunt batrâni sau oameni tineri, reprezinta datorita râvnei lor unica garantie pentru asigurarea echilibrului în competitia armamentelor cu inamicii nostri din lumea întreaga. Taranii germani, putinii tineri si batrânii ramasi înca prin sate, muncesc si dau statului roadele muncii lor, pot spune ca dau aproape 100% din bunuri pentru mersul razboiului. Pentru acestea ei primesc bani cu care azi nu pot cumpara nimic. Aceasta încordare, acest efort, D-le Maresal, nu poate fi realizat în nicio alta tara ... Sacrificiile de sânge ale poporului german sunt groaznice. Din anul 1939 toata greutatea razboiului, pe toate teatrele de razboi, cad în primul rând pe umerii armatei germane. Aliatii nostri suporta si ei uneori pierderi grele, însa ei nu duc razboiul tensionat pe front la mii de kilometri, precum trebuie sa faca armata germana. Germania însasi este supusa bombardamentelor grele, în mari zone ale oraselor au ramas doar ruine si, cu toate acestea, întreg poporul german îsi face cu cinste datoria, fara sa se gândeasca la nimic altceva decât la victorie. 3) D-le Maresal, Dvs va plângeti ca noi nu am asigurat suficient armata româna cu tehnica militara. Daca este asa, D-le Maresal, asta s-a întâmplat nu pentru ca vrem sa folosim aceste arme pentru alte scopuri, ci urmare retragerii de pe Frontul de est a aproape tuturor aliatilor nostri, cu exceptia cunoscuta Dvs a putinelor MU române, dar si urmare înfrângerii Italiei, ceea ce a pus în fata armatei germane sarcini noi, pentru îndeplinirea carora am fost nevoiti sa completam si o serie de noi MU. Am facut asta nu pentru a prezenta aceste unitati la parada, ci pentru a le trimite la razboi. Si sa le trimitem la razboi nu doar pentru Germania, ci în definitiv pentru viitorul întregii Europei, incluzând si România. Atunci când am mai trimis într-adevar armament în tari neutre, e drept ca în cantitati mici, am plecat de la nevoia de a primi la schimb crom, wolfram si minereu de fier. Aceste minerale au ajuns în Germania nu pentru a face profit companiile capitaliste si nu pentru „acoperirea valutei” (aceasta conceptie învechita), ele au venit pentru productia de razboi pentru lupta noastra. De la natiunea germana nu trebuie cerut mai multe de cât a facut deja în acest razboi. Daca mâine ar suferi o înfrângere în acest razboi, atunci tot restul Europei ar iesi din istoria urmatoarelor sute de ani printr-o singura trasatura de condei. Oare nu s-a schimbat speranta naiva a celor care cred ca 15 sau 20 de divizii britanice ar putea face fata sarcinilor din Est, care stau acum pe umerii a 200 de MU germane ? 4) Dvs declarati, D-le Maresal, ca pentru România este foarte greu sa lupte în Est când în spate exista amenintarea Ungariei. Din scrisoarea Dvs si anexele ei vad ca armata ungara dispune de 31 MU puternice, între care si doua divizii de tancuri. Aceste presupuneri, D-le Maresal, nu corespund cu realitatea. În Ungaria nu exista înca nicio divizie de tancuri apta de lupta. A doua divizie este în totalitate doar un vis. Armata ungara din interiorul tarii consta în prezent din 12 MU de taria divizie, plus 12 brigazi de vânatori de munte. O amenintare pentru România, indiferent ce gândesc oamenii de stat unguri, este total exclusa. Iar Germania nu ar admite asa ceva fata de un aliat al sau. Îmi permit, D-le Maresal, sa remarc în contra-partida la toate acestea, ca nici Germania nu are spatele asigurat. În timp ce diviziile germane lupta neîntrerupt de multe luni în Est, în Anglia se gasesc 45 de divizii britanice si americane, gata sa înceapa razboiul contra Danemarcei, Norvegiei, Olandei si Belgiei, sau contra Frantei. Iar asta nu este un pericol presupus si imaginar, ci o realitate deplina. Germania raspunde acestora cu uriase eforturi si cu munca, organizând masuri preventive si pregatind apararea cu MU aflate acolo. În Italia Germania lupta acum la fel ca în Nordul Africii, complet singura. Razboiul în Marea Egee, în Grecia si în Balcani cade în întregime pe umerii Germaniei. Consider incorect, d-le Maresal, ca România se gândeste la pericolele ei, care nu se pot compara deloc cu pericolele mai sus indicate, ce ameninta Germania, ca argument pentru a limita actiunile armatei române în Est, fara a avea în vedere ca evenimentele decisive pot avea loc anume acolo, în Est, si nu în oricare alt loc. 5) Problema ocuparii Transnistriei cu trupe de spate sau regulate, precum si problema privind exploatarea cailor ferate locale, pot fi privite doar în legatura cu necesitatile militare. Va pot asigura, D-le Maresal, ca voi face totul pentru a împiedica formularea unor cerinte mai mari decât este necesar din partea noastra. În primul rând, îmi displace orice fel de serviciu de exploatare în spate; în al doilea rând, reprezinta o dificultate, nu doar pentru România, ci si pentru noi. Cu toate acestea, în interesul mersului actiunilor de razboi, este necesar a lua aici unele masuri. Cât priveste deplasarile, totul depinde exclusiv de capacitatea de transport. Posibil sa reusim, prin colaborarea strânsa între organele germane si române, sa realizam capacitatea necesara de transport, fara a provoca niciun fel de modificare în administratie sau în conducere. Aceasta ar fi cea mai buna si cea mai de dorit decizie pentru mine. Asta ar necesita un numar minim de personal german si ar aduce astfel anumite facilitati în acest domeniu pentru Germania. 6) Cât priveste relatiile comerciale dintre Germania si România, dupa parerea mea, d-le Maresal, acestea în general nu pot fi separate de situatia militara si cerintele acesteia. În momentul de fata, d-le Maresal, nu exista mai multa economie de razboi germana decât intreprinderi comerciale. Noi avem acum doar economie de razboi, în fata careia toate alte cerinte vitale trec pe planul doi. Aceasta economie de razboi, chiar daca mare parte din productia ei revine diviziilor germane, lucreaza de fapt pentru întreaga Europa ... este de la sine înteles ca noi suntem fericiti sa avem asemenea aliati care îsi aduc aportul la cauza acestui razboi. Însa noi nu suntem englezi, care îsi trimit aliatii de regula în cele mai periculoase locuri, noi mereu îndeplinim singuri – iar asta nu se poate contesta – cele mai periculoase misiuni si ducem tot greul luptei neântrerupte. S-a amintit de mai multe ori ca în Est n-a existat nicio armata care sa nu fi fost batuta. Asa este, d-le Maresal ! Trebuie totusi remarcate cele germane, care au luptat si pe Donetz, iar acum lupta pe Nipru si la vest de Nipru, sau altfel spus : cu diviziile aliatilor nostri nu o data s-a mai întâmplat sa se dezmembreze dupa primele lovituri si sa înceteze sa mai existe. În armata germana asta este total exclus. Altfel, de multa vreme nu mai exista niciun Front de Est, si daca Frontul de Est mai exista pâna acum si va exista si mai departe, asta este doar multumita armatei germane. Oricum, eu am convingerea ca situatia se schimba din nou. Iar asta prin vointa Domnului, ci a acelor divizii care, iata, deja de trei ani lupta fara întrerupere. Pentru aceasta armata care lupta fara întrerupere, d-le Maresal, lucreaza economia germana. De aceea îi si rog pe aliatii nostri sa vada ajutorul lor material nu ca pe o problema economica, ci ca pe o contributie militara, dar nu grenade si mitraliere, nu tunuri si tancuri, ci petrol, grâne si diferite materii prime. Daca cererile prezentate de economia româneasca drept compensari pentru ajutorul românesc vor fi îndeplinite în totalitate de Germania, asta va însemna ca Germania sa-si ia soldatii de pe front si sa-i puna sa munceasca în folosul României, pentru satisfacerea nevoilor privatilor români. Dar asa ceva nu este doar imposibil, ci chiar mai mult : am decis, d-le Maresal, sa mai iau un milion de muncitori germani si sa îi trimit pe front. Aliatii nostri nu pot, tot asa, sa-si aduca întreg aportul în volum complet în aur(?). Germania trebuie sa dispuna totusi de o mica rezerva de aur, deoarece exista asa numite „tari neutre”, a caror existenta – cel putin dupa cum cred ele - nu este amenintata de actiunile de razboi si care, din pacate, ne livreaza materialele necesare doar pentru aur, si nu doar materii prime, ci si produse finite necesare economiei de razboi. De aceea, am constatat cu multa tristete, ce mare împotrivire întâmpina misiunea reprezentantului meu Clodius. Cresterea maximala a exporturilor germane raspunde, d-le Maresal, propriilor noastre interese. Daca nu privim lucrurile astfel, ca dotarea armatei române cu tehnica militara reprezinta o problema de mare importanta, am fi niste orbi. Însa, d-le Maresal, economia noastra de razboi nu poate în aceste momente sa acopere toata cererea de petrol formulata de Comandamentul militar, de hrana ceruta de populatia germana, etc. În aceste conditii ar putea apare posibilitatea de a recurge la credite, - metoda foarte obisnuita în timp de pace – pentru a ne fi avansate noua, cât suntem în imposibilitatea de a acoperi aceasta suma. Pâna acum Germania niciodata n-a ramas datoare si nu va ramâne nici pe viitor. Daca guvernul român, d-la Maresal, adera la ideea ca rezultatul razboiului este incert si de aceea nu are încredere ca Germania îsi va plati datoria dupa razboi, eu pot raspunde doar asa : daca acest razboi ar fi pierdut, atunci nici poporul român, nici economia româneasca nu vor mai trebui sa faca nicio afacere. Tocmai de aceea nu putem avea decât o singura lozinca, o singura îndatorire : sa facem totul pentru a nu pierde razboiul; razboiul nu poate fi pierdut si nu va fi pierdut, daca toti aliatii, în acest ceas istoric pentru Europa, vor avea în vedere nu afacerile comerciale, ci doar razboiul si tot ce este nevoie pentru ducerea razboiului. Cât priveste Germania si poporul german, eu l-am educat sa traiasca cu aceasta singura conceptie, sa uite de toate nevoile personale, mai bine sa-si piarda casa, orasul, cartierul, decât sa-si slabeasca macar o secunda efortul în scopul câstigarii razboiului. De aceea poporul german va face tot ce este necesar. În acest moment hotarâtor pentru popoare, când în fata istoriei nu stau doar sarcini economice, dar este în joc viata unor marete rase cu ale lor doua mii de ani de cultura, în acest moment va rog, d-le Maresal, sa faceti astfel ca si România sa ia în considerare toate masurile de luat si care trebuie luate doar sub acest unghi de vedere. Tocmai de aceea, d-le Maresal, pentru ca razboiul în Est este foarte tensionat si greu, trebuie sa fim cu totii constienti ce va urma, daca nu câstigam razboiul. De aceea el trebuie sa fie câstigat ! Însa razboiul poate fi câstigat doar daca ne vom detasa de tot ce ne distrage si ne vom dedica doar lucrurilor care ne pot spori fortele, care ne pot ajuta soldatii de pe front. Fiecare tona de petrol care va fi salvata în România, merge în folosul ducerii razboiului, deci pentru binele viitorului nostru comun, deoarece aceasta tona de petrol nu va fi consumata fara rost în Germania, ea va merge la diviziile noastre de tancuri, pentru transporturile noastre si ajuta armata noastra combatanta. Fiecare tona de pâine care sta fara folos prin magazii reprezinta un pacat în fata luptei noastre comune. La urma urmei, aceasta tona de pâine ajuta aici oamenilor care muncesc sau soldatilor care lupta, alfel se risipeste. Daca vom încheia cu bine aceasta lupta – asa trebuie si asa va fi – atunci eu prevad, d-le Maresal, ca vor fi usor de rezolvat toate acele probleme care acum sunt dificile sau împovaratoare. O Românie învingatoare, care a luptat împreuna cu Germania în Est, va privi în ochi ferm si linistit orice amenintare la adresa existentei sale în Europa. Ea dispune de suficienta forta pentru a-si asigura interesul national. O Românie învinsa, care a suferit înfrângerea luptând de partea Germaniei, deja n-ar mai trebui sa se gândeasca la pretentiile sale nationale si altele, fie ele juste sau neîntemeiate. În aceasta situatie, n-ar mai exista România, la fel cum n-ar mai exista oricare alt stat european. În încheier, va rog înca o data, d-le Maresal, ajutati-ne cu toate mijloacele de care dispune România, militare, economice si chiar politice, pentru a putea câstiga acest razboi comun. Natiunea germana si economia germana depun toate eforturile pentru a asigura asta. Poporul german îsi asuma orice privatiune, orice pericol, pentru a învinge în razboi. La fel si eu, zi si noapte ma gândesc la încheierea victorioasa a acestui razboi. Peste câteva zile va voi informa special, d-le Maresal, punctul meu de vedere asupra situatiei politice si militare. Cu reasigurari de prietenie si cu un salut cordial, Al Dvs A. Hitler |
| Posted by: Petre July 27, 2021 04:51 am |
| Soon after the armistice with USSR, the Intelligence Direction, Red Army Gen. Staff (GURKKA) issued two works (books) with Discussion and correspondence between Antonescu, Hitler and other representatives of Romania and Germany – in oct.1944 and in jan.1945. http://docs.historyrussia.org/ru/nodes/182466-perepiska-antonesku-gitlera-i-drugih-predstaviteley-rumynii-i-germanii This can be that „so called” Trophy-archive Antonescu. One volume is 54 docs, the other is 55 docs. The works are available on-line. This one is Summary of discussions with the Fuhrer on August 4, 1944. I found, a copy of this document exists also in the MAE archive … Traducere din limba româna Rezumatul discutiilor cu Fuhrerul din 4 august 1944 (dictate de Dl. Maresal Antonescu, 6 si 7.8.44) Bucuresti, 22 august 1944. Cabinetul militar al Conducatorului statului J. 201. 365 Directia Politica (?) Am onoarea sa va trimit rezumatul discutiilor cu Fuhrerul din 4.8.1944, care au avut loc la Wolfschanze, Prusia orientala. Seful cabinetului militar, Colonel R. Davidescu La 4 august la Cartierul general al Fuhrerului ( Wolfschanze, Prusia Orientala ) am avut o întâlnire cu Fuhrerul, care a durat cinci ore si jumatate. Deoarece eu am fost invitat, programul mi-a fost stabilit de germani iar discutia a fost condusa de Fuhrer. În aceasta discutie Fuhrerul a atins trei probleme importante : - despre atentat; - situatia armatei germane pe frontul de est, pierderile armatei, posibilitatile de completare a partii materiale, despre o noua arma ...; - despre situatia României în viitor. În ceea ce priveste tentativa de atentat, Fuhrerul la început linistit, apoi pe un ton mai viu, dupa care chiar suparat, mi-a relatat foarte amanuntit istoria luptei care se duce în secret împotriva sa... Fuhrerul mi-a dat asigurari categorice ca recenta înfrângere a Grupului de Armate Centru, precum si înfrângerile din iarna si vara 1943 au aparut exclusiv datorita acestor elemente, care prin atitudinea lor au slabit spiritul combatant al soldatului german. Dupa ce Fuhrerul si-a expus punctul de vedere în aceasta problema, care dupa parerea mea poate arata altfel, el nu s-a retinut sa-mi spuna ca pentru lichidarea elementelor care se fac vinovate de înfrângerea armatei germane va lua cele mai radicale masuri ... Fara îndoiala o stratagema pentru a falsifica istoria, si fara îndoiala în curatenia în curs pot fi facute greseli. Vorbind despre generalii germani aflati prizonieri în Rusia, care au înfiintat un comiten anti national-socialismului ... nu va ezita sa dea cel mai dur exemplu, pedepsindu-i pe acesti ofiteri. ... a decis sa-l nimiceasca pe oricare general, indiferent de rang, care va ceda în fata inamicului. Vazând la ce idei periculoase a ajuns acesta, si gândindu-ma ca era vorba si de vietile acelor generali si maresali cu care eu am luptat pe frontul ruso-român, unde ai au actionat cu trupele române, am reusit sa-l întrerup si sa trec la apararea lor, sustinând ca la toti acesti generali si mai ales la maresalii Kleist si Manstein, am vazut mereu pastrarea impecabila a demnitatii militare, rigoare exemplara si atitudine extrem de corecta, care niciodata nu mi-au putut da impresia unor sentimente ostile fata de regim, ci dimpotriva, exista impresia loialitatii fata de patrie si de guvernul german. Fuhrerul mi-a raspuns la asta ca de cele doua personalitati nu se va atinge, dar daca din interogatorii se va dovedi ca sunt vinovati, nu va ezita sa ia împotriva lor acele masuri pe care le merita. ... Totusi parerea mea este ca lasând sa se dezvolte asemenea tendinte, mai ales în armata, va obtine câteva rezultate contrare si se va îndrepta catre o situatie periculoasa. Pentru a justifica evolutia tragica a lucrurilor, Fuhrerul mi-a declarat ca în ciuda parerii unora (probabil ca fusese informat ca printre acestia sunt si eu, de aceea a subliniat asta), masurile aspre nu se vor opri si vor întari armata si poporul german. Ca exemplu mi-a dat Rusia, unde dupa ce Stalin a înscenat procese tragice pentru generali, toata Europa crezuse ca armata a fost distrusa ... în locul dezorganizarii si slabirii, armata rusa s-a aratat mult întarita, fiind curatata de elemente simpatizante ale vechiului regim, iar acum a capatat acea forta care ne-a adus pe noi în situatia actuala ... Încheind aceste probleme, Hitler a tras concluzia ca multumita persoanelor care au organizat atentatul, a reusit sa treaca la o serie de masuri care redau frontului o întreaga noua armata ... (...) ... Dupa ce a spus aceste minciuni, care fara îndoiala mascheaza declinul tehnic în care se afla Germania dupa patru ani de razboi, Fuhrerul mi-a declarat : " Consider de datoria mea sa va informez despre aceasta tentativa de atentat, cauzele ei, masurile luate si urmarile ei în prezenta maresalului Keitel, ca dovada a celor mai înalte sentimente din armata germana, precum si din national-socialism ”. ... Dupa parerea mea, si conform remarcii juste a col. Davidescu, este adevarat ca revolutia începuta în Germania în anul 1921, nu s-a terminat si ca se prelungeste. Poate fi un lucru salvator, dar si fatal. ( ... ) ... Hitler mi-a declarat ca are încredere în întarirea poporului german în urma atentatului si în întarirea armatei prin curatenia cadrelor. ( ... ) Dupa ce a încheiat cu aceste exemple si dovazi despre trecutul si prezentul armatei germane, Hitler m-a privit drept în ochi si mi-a spus, cu toata irelevanta si lipsa de uzanta în practica discutiilor între conducatorii de state, fara nicio introducere preliminara, ca scopul întrevederii a fost problema relatiilor viitoare dintre România si Germania, si ca el vrea sa stie acum daca este gata România, si în particular conducatorul ei, maresalul Antonescu, sa mearga pâna la capat dupa Germania ? Luat prin surprindere de aceasta întrebare, pusa dupa enumerarea masurilor extreme contra ofiterilor si familiilor lor, mergând pâna la lichidare, luate contra celor care nu împartasesc vederile lui Hitler fata de metodele de exercitare a conducerii militare si politice, am hotarât sa câstig timp si sa ma gândesc la raspunsuri. I-am exprimat parera de rau pentru atentat si pentru situatia din Est. Am spus ca aceasta situatie este periculoasa pentru România si am aratat greutatile produse de bombardamentele pe care trebuie sa le suportam. Revenind la problema de baza, pe care în ultimul moment am remarcat-o ca fiind cea principala în întrevedere, i-am spus direct, fara ezitari, ca nu pot raspunde la aceasta întrebare, pentru ca nu sunt pregatit si ca consider ca aceasta problema trebuie rezolovata pe cale diplomatica. În afara de asta, nu pot da un raspuns sau un altul, pâna ce nu primesc raspuns la urmatoarele întrebari preliminare : 1 Doresc sa stiu ce intentii are Germania referitor la acel front care intereseaza România, si am declarat ca daca unitatile germane nu pot mentine aceasta parte a frontului, cel putin pe pozitiile actuale, atunci România nu se poate lega prin obligativitatea de a merge pâna la distrugerea completa pentru Germania. ... ... în toamna 1943 mi-au fost date asigurari ca din capul de pod întarit de la Nikolaev va fi executata o operatie pentru refacerea contactului cu Crimea ... În martie 1944 s-a sustinut categoric ca va urma o ofensiva pentru a relua Ucraina. ... nu pun la îndoiala bunele intentii ale lui Hitler de a mentine acuala linie a fontului în Moldova si în Basarabia, dar ca militar cu experienta am spus ca uneori dorintele si intentiile noastre ... depind de posibilitati, si nu trebiu uitat ca rusii s-au întarit puternic ... Hitler a ezitat când a confirmat ca în orice conditii va mentine flancul drept al frontului pe actualele pozitii; 2. Trecând a a doua problema, am sus ca începând din luna aprilie România suporta bombardamente grele ... o Românie neînarmata si fara mijloace de aparare a.a în afara de Bucuresti si Ploiesti, dar si acolo insuficiente; noi am pierdut aproape întreaga aviatie de vânatoare ... ca Germania nu are posibilitati sa înlocuiasca aceasta aviatie ... pierderile noastre o suta de miliarde. ... Nu mai putem aproviziona frontul, mijloacele de reparatii sunt epuizate ... vagoanele si locomotivele distruse blocheaza caile ferate si împiedica transporturile catre front. Situatia aceasta a creat o catastrofa în economia româneasca. Am încheiat spunând ca daca Germania nu ne da mijloace de lupta, atunci România nu poate pastra aceasta pozitie la nesfârsit, deoarece asta ar duce la o catastrofa generala.. Hitler nu mi-a dat nicio confirmare ca este în masura sa ne asigure pentru a lupta cu aviatia inamicului ... 3. A treia întrebare a fost astfel. Eu am atras atentia ca astazi România se afla într-o situatie mai rea ca înainte, din cauza Turciei. ... Turcia poate deschide strâmtorile ... posibil un puternic desant pe litoralul românesc ... România nu este în masura sa se aprere eficient. ... Hitler mi-a raspuns ca nu crede ca Turcia va deschide strâmtorile si ca va pune la dispozitii baze aeriene ... 4. În fine, a patra întrebare ... problema pozitiei viitoare a Ungariei, anume ce va fi cu teritoriul ungar în viitorul apropiat, tinând seama ca armata ungara nu a luptat serios contra rusilor. O alta problema o constituie dezacordurile dintre poporul bulgar, care apare a avea simpatii comuniste si care vede salvarea la bolsevici si conducatorii Bulgariei, care sunt constienti de pericolul acestei situatii. Atât situatia Bulgariei cât si a Ungariei pot alarma puternic poporul român, deoarece Ungaria nu lupta si nu asigura nordul României, unde rusii pot trece Carpatii si unde România nu are forte pentru a-i opri pe rusi. Hitler, foarte iritat, mi-a raspuns ca Ungaria i-a adus multe greutati si ca a hotarât ca daca îi vor mai creea o singura dificultate, atunci va pedepsi Ungaria, ca nu va uita niciodata. Mi-a declarat ca a luat masuri pentru a-i opri pe rusi în padurile din Carpati. Aceste masuri le cunosc si nu sunt în masura sa ma linisteasca. Cât priveste Bulgaria, aici Hitler a fost mai putin categoric. A declarat ca nu poate da asigurari despre pozitia viitoare a Bulgariei si ca nu stie care va fi soarta Bulgariei mâine. Am fost desigur foarte uimit de ultima afirmatie. ... deoarece s-a trecut la problemele economice dintre România si Germania, discutia a devenit mai acuta. Germania vrea ca România sa finanteze actiunile militare ale Germaniei pe teritoriul nostru, iar eu eram dator sa protejez bunastarea si munca populatiei statului român. Mi-a reprosat meschinaria si negustoreala. Eu am raspuns cât a fost necesar si am declarat ca ma mira aceste lucruri. Am luptat împreuna în acest an. În acest timp poporul român si statul român au suportat mari sacrificii pentru cauza proprie, pentru cauza Germaniei si pentru cauza Europei ( pentru ca îmi spusese ca Germania lupta pentru România si pentru Europa ) si eu am considerat ca meritam altceva fata de ce am auzit acum de la Hitler. Deoarece trecuse vremea, m-am despartit de Hitler dupa 5,5 ore de discutii si nu i-am dat un raspuns, nici pozitiv nici negativ, la principala problema ridicata de el. Mentiune : Trebuia sa îi spun, dar m-am abtinut, referitor la ruptura dintre România si Germania. Niciodata un popor nu-si poate asuma un angajament orb fata de un alt popor, când acest alt popor duce o politica si o politica militara gresita, si care spune ca Germania nu va mai repeta asemenea erori. Nu pot sa îmi sacrific poporul când se produc asemenea erori. |