WorldWar2.ro
Armata romana in
al Doilea Razboi Mondial
Home + Organizare + Divizii + Aeronautica + Arme + Decoratii + Operatii militare
Generali + Memorii, jurnale + Media + Primul razboi mondial + Forum
Romana English
Nave
SMR Regele Carol I
SMR Dacia
SRD Aurora
NMS Delfinul
NMS Rechinul
NMS Marsuinul
Submarinele clasa CB
NMS Constanţa
NMS Rechinul
NMS Rechinul (S1) si NMS Marsuinul (S2) in port

In 1938, la Santierul Naval Galati a inceput constructia a doua noi submarine: S1 si S2. S1, care a fost mai tarziu redenumit NMS Rechinul, a fost lansat la apa pe 5 mai 1941, dar de abia pe 9 mai 1943 a intrat oficial in dotarea Marinei Regale. Dupa perioada de testare, a fost declarat gata de actiune in aprilie 1944.

Prima cruciera a NMS Rechinul a avut loc intre 20 aprilie si 15 mai 1944, sub comanda lt. cdor. Corneliu Lungu.. Misiunea sa era sa observe activitatea din portul Zonguldak, de unde plecau majoritatea navelor transportand carbunele exportat de Turcia. Aceasta era presata de Aliati sa intre in razboi de partea lor. In acest caz, submarinele si vedetele torpiloare ale Axei ar fi lansat un atac asupra acestui port. Dar deoarece Aliatii nu au putut oferi protectie si coastei de la Marea Neagra, turcii au refuzat oferta.

Pe 28 aprilie submarinul a primit ordinul sa se indrepte spre baza navala sovietica de la Batumi, unde a ajuns a doua zi. I s-au semnalat doua crucisatoare in zona, dar nu le-a putut intalni. Pe 30 apilie, la 15:46, a fost atacat de un avion de patrulare, iar o ora si jumatate mai tarziu, doua vedete torpiloare l-au cautat, fara succes. Pe 3 mai, la 20:35, a observat din nou doua nave iesind din port, dar le-a pierdut in ceata dupa cateva ore, asa ca s-a reintors in zona de panda. Pe 5 mai Rechinul a evitat doua nave de patrulare la 20:54, iar ziua urmatoare un avion si o vedeta. Era clar ca apararea antisubmarin sovietica crescuse ca numar si calitate de la ultimele incursiuni ale Delfinului din anii 1941 42. Pana pe 12 mai s-a aflat in situatii similare, intalnind fie nave de patrulare, fie hidroavioane. Cum evacuarea Crimeei luase sfarsit, nu mai era necesara acoperirea ei cu submarinele. Rechinul s-a indeptat spre casa pe 13 mai, trecand prin sudul peninsulei, si a ajuns la Constanta pe 15 mai.

Urmatoarea cruciera a fost si ultima a unui submarin romanesc in cel de-al doilea razboi mondial. A fost de asemenea cea mai lunga, durand de la 15 iunie pana pe 29 iulie 1944. Comandantul navei era cpt. Nicolae Turcanu. A fost o misiune de supraveghere la Novorosiisk. Pe 18 iunie a ajuns in zona ordonata, pozitionandu-se in apropierea Capului Utrâs, la nord-vest de port. Ziua urmatoare, la 14:20, a evitat un avion si pe 25 iunie doua nave de patrulare. In consecinta, cpt. Turcanu a decis sa se deplaseze la sud-vest de Novorosiisk, in zona Capului Idokopass. Pe 27 iunie a observat doua vedete la ora 10:53, iar 5 ore mai tarziu s-au auzit explozii indepartate de grenade. Dimineata urmatoare, in jurul orei 3:30, doua vanatoare de submarine si-au facut aparitia in zona si la 5:00 au lansat primele grenade. Au fost 16 in total, din care 4 au explodat foarte aproape, producand pagube minore. Pe 1 iulie s-a intors in apropierea Capului Utrâs, ca pe 4 iulie sa fie iar langa Idokopass. A fost vanat si grenadat de la 1:35 la 7:30. Doua zile mai tarziu, s-au auzit iar explozii mai departe si Rechinul s-a mutat in zona Capului Utrâs, unde a ramas pana pe 10 iulie, cand iar a schimbat pozitia. A repetat manevra pe 16 iulie si apoi iar pe 18 iulie. Acest schimb frecvent de zone de actiune a impiedicat Flota Marii Negre sa-l localizeze. Pe 18 iulie era la Capul Idokopass, unde a fost in sfarsit gasit a doua zi si atacat cu 38 de grenade intre 3:35 si 4:10. Astfel, pe 20 iulie s-a indreptat spre nord, unde a fost din nou localizata pe 23 iulie. Ziua urmatoare, a fost vanat de la 9:20 si 12:25 si s-au numarat 43 explozii, din care 21 foarte aproape. Pe 27 iulie a primit ordinul de intoarcere acasa, ajungand la Constanta dupa 2 zile.

Specificatii tehnice
Echipaj45
Deplasament la suprafata585 t
Deplasament in imersiune680 t
Lungime58 m
Latime5,6 m
Pescaj3,6 m
Viteza maxima la suprafata17 noduri
Viteza maxima in imersiune9 noduri
Autonomie7000 mile
Tunuri1 x 88 mm
Mitraliere1 x 20 mm
Tuburi lans-torpile6 (4+2) x 533 mm

Autor: Victor Nitu
Surse:
Koslinski N., Stanescu R. Marina Romana in al Doilea Razboi Mondial vol. II, Editura Fat-Frumos, 1997
 Sus
Comentarii vizitatori Adauga comentariu
Aftodor Daniel  (17 decembrie 2007)
Am unele rezerve cu privire la viteza maxima in imersiune. 9 Nd mi se pare cam mult in conditiile in care, de regula un submarin german, construit in aceeasi perioada atingea 7,6-8 Nd ( UB VII B sau UB VII C). Poate crede cineva ca germanii ne-ar fi oferit submarine mai performante ca ale lor?