WorldWar2.ro
Armata romana in
al Doilea Razboi Mondial
Home + Organizare + Divizii + Aeronautica + Arme + Decoratii + Operatii militare
Generali + Memorii, jurnale + Media + Primul razboi mondial + Forum
Romana English
Memorii şi jurnale
General Iosif Teodorescu - Memoriu asupra ultimelor lupte care au precedat parasirea Odessei
Sublocotenent Constantin Nicolescu - Jurnal de campanie
Locotenent Simion Iuga - Jurnal de campanie
Sergent Manole Zamfir - Memorii de razboi
Sergent Sandu Aurel - Memorii de razboi
Ion Neculai Agiu - medic pe submarinul Delfinul
Lt.Col. I. Chermanescu - In Rusia. Note de campanie 16 Sept.942 – 3 Ian.943.
Col. (rez.) Constantin Iancu - Memorii de razboi
Sergent Nicolae Neag - Amintiri din razboi
Soldat Traiam Giurgelea - amintiri din Moldova
Sergent Aurel Tucra - amintiri de pe front
Octavian Hosu - amintirile unui elev din scoala de ofiteri
Sublocotenent Grigore Dobos, Regimentul 2 Care de Lupta - Jurnal
Soldat Cucu Nicolae - amintiri din lupta de la Paulis
General Iosif Teodorescu - Memoriu asupra ultimelor lupte care au precedat parasirea Odessei
Schita 1
Schita 2
Schita 3
Schita 4

I. Consideratiuni generale

Ocuparea Odessei de trupele romane a dat nastere la o serie de comentarii în presa si radioul strain, multe cu totul nefavorabile armatei noastre.

Aceste comentarii si-au gasit ecou si în interior în anumite cercuri care nu priveau cu prea mult entuziasm actiunea armatelor noastre la est de Nistru.

Mai mult, chiar majoritatea comandantilor de M.U. (mari unitati) care luptau pe frontul Odessei au ramas convinse ca orasul a cazut fara lupte, deoarece de la 20 septembrie cand au avut loc ultimele atacuri ale D. 3 I., pentru atingerea santului anticar între Dalnik si Kobagenko, nu s-a mai încercat, din partea noastra, nici o actiune ofensiva de natura sa zdruncine o aparare care se dovedise atat de puternica si de îndarjita.

Însasi comunicatele oficiale din 16 octombrie par sa confirme aceasta teza, deoarece primul comunicat anunta, catre ora 12, caderea localitatilor Tatarca, Dalnik si Gniliacovo, ca numai dupa cateva ore, un al doilea, sa anunte ocuparea Odessei.

Este usor de înteles ca o aparare, de taria celei evidentiate prin comunicatele anterioare, nu putea fi lichidata în cateva ore si ca numai simpla împingere a dispozitivului dupa linia Gniliacovo - Dalnik - Tatarca, la Odessa, ar fi necesitat mai mult.

Consecintele nu s-au lasat mult asteptate si Budapesta va continua probabil înca mult timp sa brodeze în jurul ideii ca Odessa s-a predat fara lupte din cauza situatiei critice în care se gaseau armatele sovietice din bazinul Donetului si din Crimeea si mai ales din cauza bombardamentelor extraordinare executate de artileria si aviatia germana asupra orasului si portului.

Adevarul istoric însa este cu totul altul si el poate fi concretizat în urmatoarele patru puncte:

  1. Din cauza marilor pierderi pe frontul Odessei, a situatiei foarte grele în care se gaseau armatele din Crimeea si bazinul Donetului si a greutatilor de aprovizionare, Comandamentul sovietic hotarase, probabil mai de mult, parasirea capului de pod, însa numai dupa evacuarea lui totala.
  2. Din declaratiile unora din prizonieri, rezulta ca aceasta evacuare trebuia terminata pana la 22 octombrie, cand urma sa fie parasit si orasul. Aceste declaratii au fost verificate, prin prezenta pe cheiurile de îmbarcare ale portului, a unei cantitati enorme de materiale (autovehicule, tractoare, tunuri etc.), care n-au mai putut fi evacuate si nici macar aruncate în mare asa cum se procedase, în graba, cu alte cantitati.
  3. Era foarte probabil ca data retragerii sa fie din nou amanata - asa cum se mai procedase în doua randuri (declaratiile prizonierilor) -, în cazul cand evacuarile n-ar fi fost complet terminate nici pana la 22 octombrie.
  4. Actiunile ofensive ale Diviziei a 11-a, executate în zilele de 8-13 octombrie, au dat o ultima si puternica lovitura apararii sovietice, cu efecte tactice si strategice care au silit pe inamic:
    • sa paraseasca orice idee de amanare a evacuarii;
    • sa-si grabeasca retragerea cu cateva zile;
    • sa distruga sau sa paraseasca o mare cantitate de material de razboi;
    • sa-si paraseasca un mare numar de partizani;
    • sa piarda un regiment care a fost distrus sau capturat în cursul acestor lupte.

În ceea ce priveste fundamentarea punctelor 1-3 esaloanele superioare poseda informatiuni si date mult mai numeroase, mai semnificative si mai complete decat divizia.

Aceste esaloane cunosc ca afirmatiunile din cuprinsul lor sunt riguros exacte, deoarece - cu toate semnele unei evacuari a Odessei pe care le aveau - erau în curs de pregatire a atacului general care trebuia declansat între 16 si 26 octombrie (Î.O. Nr. 1 al Corpului 1 Armata din 14.10.1941).

În consecinta, în cele ce urmeaza se va starui numai asupra ultimelor operatiuni ofensive ale Diviziei, care pare sa nu fie cunoscute în adevarata lor lumina si apreciate la justa lor valoare de forurile armatei si cu atat mai putin de opinia publica si de dusmanii nostri care sustin ca Odessa a fost ocupata fara nici o lupta.

Pentru stabilirea sau restabilirea adevarului, în legatura cu aceste operatiuni, am întocmit memoriul de fata.

II. Actiunile ofensive ale Diviziei a 11-a în zona Ancestovo - Gniliacovo - Holodnaia Balca (8-13.10.1941)

8 Octombrie

Conform ordinului de operatii al C.1 A. Nr. 103 din 8.10. (ora 12.50), se trimit patrule de contact, comandate de ofiteri, pe tot frontul Diviziei (cate una de fiecare batalion), din linia întai.

Patrula care înainta asupra cotei 94,5 raporteaza ca inamicul a parasit organizaitiunile din jurul cotei. Cealalta patrula raporteaza ca nu mai întampina rezistente, sau ca au fost primite cu focuri slabe de pusca si pusca automata.

Se împing imediat plutoane si companii pentru a se pune stapanire pe punctele importante ale terenului.

Conform ordinului de operatii al C.A. Nr. 104 din 8.10. (ora 15.30), se ordona regimentelor din linie sa porneasca la urmarire în dispozitivul în care se aflau, spre a ocupa cat mai repede înaltimile de la est Valea Gnilaia, înainte ca inamicul sa poata ocupa solid organizatiunile pe care si le pregatise pe aceste înaltimi.

Regimentele ajung seara, catre ora 22, în fata Vaii Gnilaia si trimit recunoasteri tari de doua plotoane de fiecare batalion din linie, la est de vale.

Regimentul 19 Infanterie care actiona la nord, reuseste sa ocupe dupa o lupta scurta Ancestovo, sa împinga prin surprindere un batalion pe înaltmile imediat est si sa puna stapanire, înainte de ivirea zorilor, pe primele cazemate - orientate catre vest - din sistemul de aparare: Valea Gnilaia - Dalnik - Tatarca.

Regimentul 2 Dorobanti ramane cu grosurile la vest de Gniliacovo, avand patrule împinse pe liziera de vest a satului, din care numai una reuseste sa ajunga pana la biserica, fiind primita cu focuri puternice din case si de la santul anticar.

9 Octombrie

Prin surprinderea realizata în noaptea de 8/9.10. de catre Regimentul 19 Infanterie, flancul drept al pozitiei inamice dupa Valea Gnilaia era virtual dislocat.

În consecinta, se ordona continuarea înaintarii spre a stabili: unde si-a stabilit inamicul noua sa linie de aparare si spre a asigura o buna baza de plecare, orientata vest-est, pentru atacul destinat sa întoarca toata dreapta pozitiei inamice, jalonata de Valea Gnilaia - Dalnik - Tatarca.

R. 19 I. împinge si al doilea batalion la est de vale si reia atacul la ora 11.30, pe directia Ancestovo - Holodnaia Balca, dupa o pregatire de artilerie de 10 minute.

Întampinat tot timpul de rezistente din ce în ce mai puternice, fiecare salt de 200 m, necesitand o noua pregatire de artilerie, regimentul realizeaza cu greu o înaintare de circa 600 m, pana catre ora 14, cand este oprit de focuri puternice trase din organizatiunile inamice de la nord-vest de cota 81,6.

Se executa o manevra cu rezerva (Compania de Cercetare si Grupul 2/3 Cercetare) si cu sprijinul gruparii sale de artilerie, întarita cu ansamblu.

Nu se mai poate înainte însa decat 300-400 m, atacul fiind definitiv oprit de focuri foarte puternice de arme automate si branduri, trase dupa tot frontul cuprins între Valea Gnilaia - Limanul Hadjibeiski si în special din jurul cotei 81,6.

Regimentul 2 Dorobanti, care a executat, în acest timp, o actiune de fixare la Gniliacovo, nu reuseste sa patrunda decat în primele case, fiind oprit cu grosurile în fata satului, de focuri puternice trase din casele dupa versantul est al Vaii Gnilaia si de la est de santul anticar.

Reactiunile artileriei inamice au fost de valoare a 3-4 baterii din care una grea.

Catre orele 11 o escadrila - poate singura de care inamicul mai dispunea la Odessa - a mitraliat trupele Regimentului 19 Infanterie.

Linia atinsa în cursul operatiunilor a fost: 2 km sud Ancestovo - 600 m vest si 800 m nord cota 81,6 - 500 m nord cota 66,1 (vezi schita nr.l).

Prizonierii capturati în cursul zilei au declarat ca:

  • în fata diviziei se afla R.241 I. (între Gniliacovo si Liman) si III/R.90 I. apara Gniliacovo si lucrarile de la est de sat (vezi schita nr.1).
  • au avut ordin sa organizeze o noua aparare pe Valea Gnilaia si ca numai actiunea din noaptea de 8/9.10. si din cursul zilei, i-au silit sa se duca mai la sud, în jurul cotei 81,6;
  • ca din regimentul lor n-a plecat nici o unitate spre Odessa;
  • ca inamicul este în curs de a-si aduce întariri.

Organizatiunile inamice au avut urmatorul caracter:

ªant anticar cu retea pe trei randuri de pari la est de sant, pe frontul Gniliacovo pana la Pd. Andreevo.

Sapaturi adanci, cazemate (adaposturi întarite cu traverse si captusite cu caramida) si santuri diverse în ansambluri de posturi de lupta.

Campuri de mine, unele comandate în special pe versantul dinspre Liman.

Orientarea cazematelor catre vest si nord-vest.

Concluziuni pentru ziua de 9 Octombrie

Actiunea de angajare executata cu Regimentul 19 Infanterie si cu majoritatea artileriei a dovedit urmatoarele:

  • ca inamicul era hotarat sa reziste pe Valea Gnilaia;
  • ca surprins, si-a fixat flancul drept, în jurul cotei 81,6 unde este hotarat sa reziste cu tot ce mai dispune si cu tot ce mai poate aduce în graba;
  • ca progresiunea noastra pe aceasta directie (Ancestovo - Holodnaia Balka) îl alarma, din moment ce intervenise în cursul zilei cu artileria din alte sectoare, cu putina aviatie de care mai dispunea, pregatindu-se sa aduca si întariri de infanterie.

În fine, Divizia pusese solid piciorul pe creasta dintre Valea Gnilaia si Liman si cu exceptia observatorului (cota 81,6) care nu era înca în mainile noastre, baza de plecare a viitorului atac în flancul si spatele inamicului, era asigurata.

10 Octombrie

Fata de succesul obtinut, Corpul l Armata trimite în noaptea de 9/10 Octombrie ordinul de operatii Nr. 107, prin care se ordona continuarea atacului spre Sud cu un regiment.

Divizia hotaraste:

Atac în directia Holodnaia Balka, pe un front de 800 m cu Regimentul 3 Dorobanti, care va ataca cu 2 batalioane succesive, depasind Regimentul 19 Infanterie.

Încadrarea atacului se va face:

  • la dreapta cu I/R.19 I.;
  • la stanga cu o grupare formata din Compania de Gercetare a R.19 I. si Grupul 2/3 Cercetare (vezi schita nr. 2).

Obiectiv: initial, linia 400 m sud-est aliniamentul cota 81,6 - 66,1. Dupa ruperea rezistentei inamice, urma sa se continue înaintarea pe directia cota 81,6 - soseaua Holodnaia Balka - Odessa, pentru a ajunge la contact cu noile rezistente inamice. Sprijinul gruparii de atac a fost asigurat de toata artileria diviziei (3 divizioane sprijin si 6 protectie).

Atacul nu va porni decat dupa ce transmisiunile vor fi complet realizate si observatorii de artilerie instalati în linia 1.

În dimineata de 10 octombrie, împreuna cu comandantul artileriei, comandantul Gruparii de atac si seful Biroului 3, am pregatit în teren detaliile atacului în ceea ce priveste:

  • modul de înaintare al infanteriei;
  • impingerea observatorilor de artilerie la Est de Valea Gnilaia, cel putin cate unul de divizion;
  • transmisiunile ofiterilor de legatura si gruparii de sprijin vecine si ansamblului, care trebuiau sa aiba legatura telefonica directa cu gruparea respectiva.

Atacul porneste la orele 12.30, dupa o pregatire de artilerie de 10 minute, facuta cu întreaga artilerie divizionara si este întampinat, de la început, de rezistente puternice care necesita numeroase si repetate bombardamente.

În special la apropierea de cota 81,6 reactiunea de foc este foarte puternica. Se trage cu numeroase arme automate si brandturi din santuri adanci si adaposturi întarite, asupra carora se reactioneaza cu Schneiderul.

Artileria inamica, 5-6 baterii, din care 2 grele si numeroase brandturi, trag asupra rezervelor si a pozitiilor noastre de artilerie.

Pana catre orele 16, se cucereste cota 81,6 (unde s-a ajuns pana la lupta cu grenada) si cota 66,1.

Linia atinsa la ora 17 este urmatoarea (vezi schita nr. 2): 400 m Sud cota 66,1 - 400 m Sud cota 81,6, 200-300 m Nord movilitele cu + 0,7, apoi vechea linie de liziere de Vest a satului Gniliacovo.

Inamicul a lasat pe teren numerosi morti si material de razboiu; s-au capturat 140 prizonieri.

În cursul noptii, inamicul a contraatacat în doua randuri pentru a recuceri linia cotelor pe care o pierduse în ajun.

Prima oara, la orele 23.30, ataca cu fortele din linie întarite cu 2 companii aduse de la Odessa cu auto si sprijinite de circa 10 care de lupta.

Reactiunea este îndreptata contra Grupului de Cercetare, aflat în extrema stanga spre Liman. Acesta, surprins, se repliaza antrenand si Compania de Cercetare a R 19 I.

Se contraataca imediat cu 2 companii din rezeva R. 3 D., care arunca pe inamic în liniile de plecare.

A doua oara, catre dimineata, contraataca dinspre Pd. Andreevo, dreapta batalionului I/R. 19 I., fiind oprit imediat prin deslantuirea barajelor pregatite la caderea serii. Prizonierii capturati în cursul zilei sunt acum din trei regimente (241 I., 161 I. si 90 I.). Ei declara ca au avut pierderi foarte grele si ca se aduc în graba întariri de la Odessa cu auto.

Concluziuni pentru ziua de 10 Octombrie

  • Îndarjirea cu care inamicul a continuat sa se apere, cramponandu-se de fiecare metru de teren si cele doua contraatacuri date în cursul noptii, dovedeste ca observatorul trebuia pastrat cu orice pret, pana la o anumita data.
  • Prin cucerirea lui si patrunderea spre Sud pe o adancime de 1 200 m, baza de plecare a viitorului atac de învaluire - conceput de C.l.I. - capata o valoare definitiva. Într-adevar, majoritatea artileriei poate fi trecuta acum, la Est de Valea Gnilaia si ataca pe directia Nord-Sud, avand asigurat un larg compartiment de observare, de circa 4 km, între cota 81,6 si cota 74,8 (Sud Holodnaia Balka).
  • Inamicul a suferit pierderi foarte grele, un întreg batalion din R. 241 I. fiind capturat sau distrus.
  • Faptul ca de trei zile, D.11 I. înainta metodic, cu cate 1 km pe zi, în flancul si spatele pozitiei Valea Gnilaia - Dalnik - Tatarca - pe care inamicul o socotea inexpugnabila - si ca toate reactiunile lui violente n-au mai putut smulge înapoi un singur metru de teren asa cum se întamplase în alte sectoare - a zdruncinat încrederea trupelor si mai ales Comandamentului, din moment ce acesta a fost silit sa-si întareasca dreapta cu numeroase unitati de infanterie si sa dubleze numarul bateriilor de artilerie care actionau pe frontul Diviziei.

11 Octombrie

Fata de succesul din zilele precedente, C. 1 A. trimite în cursul noptii, ordinul de operatii Nr. 108 (12.10., ora 0.30), prin care se ordona Diviziei a 11-a, "sa continue atacul cu stanga, în lungul crestei 81,6 - Fomina Balka Mare, pentru a desavarsi întoarcerea rezistentei inamice din Gniliacovo si a pune stapanire:

  • initial pe linia marginea de Sud a satelor Gniliacovo si Holodnaia Balka,
  • apoi pe înaltimile Nord-Vest Fomina Balka Mare".

Dar din cauza luptelor din 9 si 10 Octombrie si mai ales a contraatacurilor inamice din noaptea de 10/11 cand R. 3 D. si-a consumat rezerva cu care trebuia sa depaseasca, Regimentele 19 Infanterie si 3 Dorobanti - reorganizate numai pe cate 2 batalioane, au avut pierderi importante (25-30%), care nu le mai permit decat eforturi ofensive reduse.

Ca urmare:

  • Divizia nu mai dispune pentru atac decat de batalionul din rezerva gruparii de Sud (R. 2 D. care este înca organizat pe 3 batalioane).
  • Nu mai poate ataca, în cel mai bun caz, decat în a doua jumatate a zilei, timpul necesar pentru deplasarea batalionului de la Sud, recunoasteri, legaturi, etc. fiind de minimum 6 ore.
  • Nu mai poate merge decat la un obiectiv limitat, din lipsa de alte rezerve.

În consecinta Divizia hotaraste reluarea atacului în dupa amiaza zilei, punand la dispozitia R. 3 D. batalionul din rezerva R.2 D., destinat sa curete santul anticar si organizatiunile de la imediat Est de sant.

Din cauza întarzierii în executie, se renunta la aceasta manevra, reluandu-se atacul la ora 14.30 cu aceleasi forte care actioneaza si la 10 Octombrie, batalionul din R. 2 D., urmand sa ramana în rezerva gruparii de atac.

Rezistentele inamice prezinta acelasi aspect ca în ajun si inamicul aceiasi atitudine darza.

Se progreseaza cu greu, reactiunile prin foc fiind din ce în ce mai puternice. Artileria inamica, grea si usoara, actioneaza mai violent si mai masiv decat în ziua precedenta, intervenind si cu baterii de la Sud de calea ferata unde nu are nici o actiune.

Pana la ora 17, s-a pus stapanire pe liziera de Nord a Sofhozului si a satului Holodnaia Balka patrunzandu-se în primele case unde s-au facut numerosi prizonieri.

Mai la Vest s-a înaintat pana la 300 m Nord padurea Andreevo (vezi schita nr. 3).

Inamicul a executat 3 contraatacuri - toate respinse - la orele 16.00, 17.30 si 18.00, pornite din coltul Sud-Est Sofhoz si vizand stanga atacului nostru principal.

Valoarea fortelor cu care s-a contraatacat, a fost de cate 2 companii, primul contraatac fiind sprijinit si de patru care de lupta.

Incursiunile ordonate de C. 1 A. pentru noaptea de 11/12 Octombrie au surprins parte din rezistentele inamice din Sofhoz si Holodnaia Balka.

S-a trecut imediat la exploatarea acestei surprinderi, împingandu-se înainte companiile de cercetare ale Regimentelor 19 Infanterie si 3 Dorobanti, care au strabatut localitatile pe întuneric, atingand liziera de Sud Holodnaia Balka.

În cursul diminetii cele doua sate au fost curatite de ultimele cuiburi de rezistente. Catre dimineata, a fost împinsa înainte si dreapta gruparii de atac (I/R.19 I.), care dupa ce a înaintat circa 100 m a fost primita cu focuri extrem de puternice de arme automate si de brandturi, de la santul anticar si din coltul de Nord-Est al satului Gniliacovo.

Prizonierii capturati în cursul zilei sunt din Regimentele 241 I., 161 I. si 93 I.; ei declara ca si în ziua precedenta, ca inamicul a avut pierderi grele si ca aduce în graba întariri, constituite în general din companii luate din diverse unitati aflate în alte sectoare.

Concluziuni pentru ziua de 11 Octombrie

  • Prin cucerirea terenului de la Sud de cota 81,6 cu Sofhozul si Holodnaia Balca, Gniliacovo, cu santul anticar si Pd. Andreevo care constituiesc împreuna o puternica zona de rezistenta, sunt aproape încercuite formand o punga în dispozitivul nostru, orientata Sud-Est - Nord-Vest.
  • Inamicul, desi a avut si de asta data pierderi grele, trece totusi hotarat sa reziste cu orice pret în aceasta "punga" - buna baza de plecare pentru contraatacurile lui dirijate în flancul drept al gruparii noastre de Nord si pentru infiltratiuni pe Valea Gnilaia, catre Nord.
  • Faptul ca inamicul începuse sa arunce pe frontul Diviziei întariri în fractiuni mici luate în graba dupa unde putea, dovedeste ca situatia la aripa lui dreapta era socotita critica.
  • Trebuie sa profitam de aceasta situatie pentru a reduce imediat si "punga" de la Gniliacovo.

12 Octombrie

Corpul 1 Armata ordonase ca începand de la aceasta data, sa se treaca la defensiva pe tot frontul pentru pregatirea atacului general. Desi Divizia avusese pierderi importante, era obosita si nu mai avea rezerve, trecerea ei la defensiva nu era posibila pe frontul atins în zorii zilei de 12 Octombrie si care se prezenta ca un "S".

Acest front prezenta în afara celor aratate mai sus si urmatoarele mari dezavantaje:

  1. Permitea inamicului din "punga" sa vada si sa împiedice toate pregatirile noastre de atac, reactionand în toate directiile prin foc si miscare.
  2. Ca baza de plecare, era prea lunga, fara o orientare precisa care sa permita coordonarea focului de artilerie cu miscarea infanteriei si lipsita de acoperiri (cu exceptia flancului stang).

În consecinta, am hotarat sa pun stapanire pe satul Gniliacovo, Pd. Andreevo si santul anticar, pentru a instala Divizia în defensiva pe o linie scurta si puternica, îmbunatatind în acelasi timp baza de plecare si conditiunile de instalare ale viitorului atac.

Ca urmare, m-am deplasat la postul de comanda al Batalionului II/R.2 D. si împreuna cu Comandantul Regimentului 2 Dorobanti si cu un ofiter de la Biroul 3 am pregatit detaliile atacului în acelasi mod ca în dimineata de 10 Octombrie.

Dispozitivul de atac al Diviziei era urmatorul (vezi schita nr.4): R. 2 D. cu 2 batalioane în linie si compania de cercetare înapoia stangei, ataca centrul si sudul satului avand ca obiectiv santul anticar. O companie din R.19 I. flancheaza acest atac la Nord cu misiunea sa curete coltul de nord al satului si santului anticar si sa faca legatura cu gruparea tactica de Nord catre Pd. Andreevo. Batalionul din dreapta al Gruparii Tactice de Nord (I/R.19 I.) fixeaza inamicul care face fata la Nord, atacand ca obiectiv padurea Andreevo.

Atacul a pornit la ora 9.30, dupa o pregatire de artilerie de 10 minute executata de gruparea de sprijin direct a R.2 D. (4 divizioane). Inamicul a reactionat de la început cu o violenta neobisnuita, în special din coltul de Nord Gniliacovo de unde se tragea cu armament automat instalat în case, pivnite si poduri. De la santul anticar si Pd Andreevo, s-a reactionat cu baterii de brandturi. Artileria usoara tragea asupra primelor noastre linii, iar artileria grea asupra rezervelor si posturilor de comanda.

Am luat personal conducerea actiunii, pentru a impulsiona batalioanele de atac si a lua imediat toate masurile impuse de situatia care evolua foarte repede.

La ora 11.00 satul a fost ocupat, continuandu-se însa o lupta darza pentru patrunderea în santul anticar si pentru curatirea casa cu casa a insulelor unde rezistenta mai continua.

Între orele 12.20 si 13.45 inamicul a executat 3 contraatacuri dirijate contra stangei R.2 D. care ocupase partea de nord a satului. Dintre acestea, primele doua au fost de forta a cate unui batalion însotit de 5 care de lupta, iar ultimul numai de circa doua companii. Toate au fost respinse cu pierderi grele pentru inamic.

Pana la ora 15.00 cand am oprit actiunea se ocupase: Gniliacovo, santul anticar pana la 800 metri nord calea ferata si jumatatea de nord a Pd. Andreevo.

Linia atinsa (vezi schita nr.4).

Rezistenta inamica a constat în lupta de localitate sprijinita în special pe coltul de nord al satului, care, împreuna cu o portiune din santul anticar si cu Pd. Andreevo, forma un puternic centru de rezistenta, destinat sa reziste la încercuire.

Acest centru dotat cu armament automat, baterii de brandturi, fractiuni de artilerie usoara, depozit de munitiuni - flanca valea Gnilaia, ulitele si liziera de nord-vest ale satului si santul anticar pana la calea ferata.Cele mai mari reactiuni ale inamicului au venit din acest centru si cele mai multe pierderi le-am avut pentru cucerirea lui.

Reactiunile inamicului în afara puternicelor baraje de foc si a celor trei contraatacuri au mai constat din:

  • Numeroase campuri de mine, instalate în sat, santul anticar si în interiorul centrului de rezistenta, dintre care unele au fost actionate electric.
  • Lupta de franctirori care au tras din case alaturi de trupe si pentru intimidarea carora am fost nevoit sa ordon incendierea catorva din cladirile de unde se primesc focuri.

Cei 140 prizonieri capturati în cursul luptei apartin la 6 unitati diferite (R. 241 I., 90, 161, 93, 120 si Compania 13 Moto).

În zorii zilei de 13 Octombrie, Batalionul I/R.19 I. pune stapanire, printr-o actiune îndrazneata, si pe jumatatea de Sud a Pd. Andreevo, desavarsind astfel operatiunile de la 12 Octombrie, care vizau reducerea completa a intrandului inamic.

III. Concluziuni generale

A. De ordin tactic

1. Prin cucerirea zonei întarite Gniliacovo - Pd. Andreevo, Divizia a fost dusa pe linia pentru care s-a batut fara întrerupere timp de cinci zile si care constituia, în cadrul atacului general ce se pregatea pentru 20 Octombrie, cea mai buna baza de plecare de divizie dupa întreg frontul Armatei.

Aceasta baza de plecare prezinta urmatoarele avantaje:

  • orientarea favorabila unei manevre de învaluire;
  • este dreapta si bine jalonata în teren, permitand astfel o perfecta coordonare între sprijinul de foc al artileriei si înaintarea infanteriei, chiar daca acesta ar fi îmbracat forma barajului rulant;
  • este acoperita aproape în întregime, usurand preparativele, instalarea si ascunderea dispozitivului de atac;
  • dispune de excelente si numeroase pozitii de artilerie la Nord de Holodnaia Balka pe valea Gnilaia si în acoperiri;
  • dispune de o zona adanca de observare în jurul crestei jalonata de cota 81,6 - Pd. Andreevo;
  • este cu 3 km mai scurta decat linia (de 7 km) pe care Divizia se gasea la 8 Octombrie seara, la vest de valea Gnilaia permitand:
  • o mai mare esalonare de forte, deci o succesiune de eforturi în adancirne, cu toate ca divizia nu mai dispunea decat de 7 batalioane;
  • o atitudine defensiva pana la declansarea atacului general, cu forte putine în linie - circa 3 batalioane, restul putand fi trase în rezerva pentru reorganizare, odihna si instructie în vederea atacului.

2. Inamicul a rezistat cu îndarjire, batandu-se pentru fiecare metru de teren. A reactionat violent cu tot armamentul de care dispunea pe frontul diviziei si cu multa artilerie din sectoarele vecine. A dat în cursul operatiunilor 8 contraatacuri de forta a doua companii pana la un batalion sprijinite de 4-10 care de lupta, din care doua au fost executate noaptea. A utilizat la maximum acoperirile, lucrarile de pamant simple sau cazemate, obstacolul de sarma sau anticar, minele de contact sau comandate.

3. Inamicul a suferit pierderi foarte mari.

Regimentul 24 I. si III/R.90 I. au fost distruse în întregime; de asemenea au suferit pierderi unitati din alte 6 regimente de infanterie (161, 163, 93, 136, 120, 54), din Batalionul 4 Sapatori, din Batalioanele 48 si 340 Pionieri si din Compania 13 Moto.

În cifre inamicul a pierdut: 400 prizonieri; peste 1000 de morti si raniti; un numeros material de infanterie; mari cantitati de munitiuni; materialul exploziv din compunerea a peste 4000 de mine detectate si deplantate din terenul cucerit, de catre Batalionul de Pionieri al Diviziei.

4. Pierderile noastre au fost si ele destul de serioase în special în zilele de 10, 11 si 12 Octombrie; ele se cifreaza la: 26 ofiteri (din care 5 morti); 920 trupa (din care 250 morti si disparuti).

5. În fine, felul cum au fost concepute, pregatite si conduse aceste operatiuni care au reusit, evidentiaza o serie de învataminte de ordin tactic, dintre cari subliniez pe cele mai importante:

  • Realizarea surprinderii, prin actiunile de noapte din 8/9 Octombrie (trecerea vaii Gnilaia) si 11/12 Octombrie (curatirea satului Holodnaia Balka si a sovhozului), inamicul cunoscand si doctrina noastra si din experienta ca trupele noastre nu actioneaza noaptea decat exceptional.
  • Atac în compartiment compatibil cu mijloacele de foc ofensiv.
  • Majoritatea mijloacelor la deciziune.
  • Pregatire metodica în teren, în detrimentul timpului operativ de lumina, dar în profitul reusitei.
  • Conducere în teren efectuata direct (nu la telefon) de subsemnatul, secondat de ofiterii de stat major ai Biroului 3.

B. De ordin strategic

1. Frontul Diviziei a 11-a se prezinta la 13 Octombrie în flanc ofensiv amenintand cu învaluirea fortelor inamice care luptau între calea ferata si Dalnik. El constituia împreuna cu celalalt flanc ofensiv de la sud-vest Tatarca, cele 2 parghii ale clestelui care ar fi putut sa încercuiasca fortele inamice între Dalnik, Usatovo, Crivaia Balka, Tatarca si sa le distruga.

2. Ruperea pozitiei inamice la extrema ei dreapta, pe un front de 6 km, întoarcerea acestei pozitii si pierderea tuturor observatorilor de la Nord de calea ferata ca si marile pierderi în oameni si material suferite în cursul luptelor, au zdruncinat din punct de vedere material si moral întreg frontul inamic.

Toate acestea au aparut Comandamentului Odessei pline de urmari atat de grave încat:

  • a renuntat definitiv la orice amanare a retragerii si a grabit data fixata, cu sacrificiul unei mari cantitati de material si unui mare numar de partizani;
  • a împins tot ceea ce mai dispunea spre spartura, degarnizand de rezerve tot restul frontului.

3. Ca o consecinta, fie din cauza luptelor de pe frontul Diviziei a 11-a, fie din cauza ca o parte din trupe fusesera sau erau în curs de îmbarcare, inamicul nu mai dispunea de nici o rezerva. Tot ce mai avea era în linie cu misiunea sa asigure noua data fixata pentru retragere. De aceea am convingerea ca daca la 11 sau chiar la 12 Octombrie se împingea pe tot frontul, ultimele zile de evacuare ale Odessei s-ar fi transformat în dezastru.

C. De ordin istoric

1. Cucerirea Odessei nu s-a facut fara lupte.

Ea este rezultatul unui lung sir de lupte sangeroase si pline de sacrificii care au durat doua luni si în care s-a cucerit terenul, pas cu pas.

Dar ea este si rezultatul imediat al luptelor prin care Divizia a 11-a a sfaramat dreapta dispozitivului inamic si care a durat pana la 13 Octombrie inclusiv.

2. Gniliacovo n-a fost ocupat la 16 Octombrie, odata cu Dalnik si Tatarca, asa cum afirma comunicatul oficial.

Gniliacovo a fost cucerit la 12 Octombrie, ora 11.00, prin lupta îndarjita de localitate si cu sacrificiul a 100 morti si 400 de raniti.

3. Atunci cand se va dispune si de izvoare inamice, asupra ultimelor lupte din jurul Odessei si a consecintelor pe care acestea le-au avut asupra ansamblului se va vedea ca toate concluziunile noastre reprezinta adevarul obiectiv, asa cum ar trebui sa fie încadrat în Istoria Militara a acestui razboiu si asa cum traieste în constiinta tuturor ofiterilor si trupei acestei Divizii.

Am întocmit acest memoriu numai pentru stabilirea acestui adevar. El nu vizeaza sa evidentieze merite personale ci numai faptele, asa cum s-au petrecut. El s-a nascut din nevoia ce am simtit de a pune la dispozitia celor în drept elemente pentru combaterea propagandei mincinoase a dusmanilor nostri din afara si pentru temperarea dusmanilor sau inconstientilor nostri dinauntru. Dar el s-a mai nascut si din dorinta ce am, de a face sa se recunoasca ceea ce se cuvine acestei Divizii, care timp de 2 luni a ramas continuu - neclintita si neschimbata - pe directia ei de atac, rupand singura 3 pozitii de rezistenta (Karpova, Vigoda, Gniliacovo), înaintand 40 km, si înnobiland pamantul Transnistriei cu aproape 2 000 morti care dorm în cimitirele de la Donceva, Vinogradar si Vigoda.

 Sus
Comentarii vizitatori Adauga comentariu
mihai  (9 mai 2010)
imi exprim dorinta de a colabora si a discuta despre cele intamplate, poate vom afla si noi mai multe despre Regimentul 26 Dorobanti din care facea parte Grozoni Ion, strabunicul nostru.
multumesc anticipat

ion petrescu  (12 aprilie 2006)
Interesant material, elaborat de unul din eroii neamului cu privire la un moment important al campaniei armatei romane pe frontul de est. Crimeea, in primul rand Odessa si Sevastopolul, locuri sfinte despre care tinerii de azi stiu prea putine lucruri, locuri presarate cu numeroase morminte stiute si nestiute, acolo unde romanii au luptat cu vitejie in conditii extrem de vitrege, realitate confirmata inclusiv de comandanti germani de valoare (von Manstein). Un militar roman cu o cariera exceptionala,incepand cu primul razboi mondial si terminand cu evenimentele de la 23 August 1944 (comandant garnizoana Bucuresti). A avut mult de suferit sub comunisti. Intamplator sunt muscelean iar familia mea l-a cunoscut bine, atat pe el cat si pe fratii sai. Ulterior s-a pierdut orice legatura si as dori mult sa pot contacta rude in viata, oricat de indepartate.

Ion Petrescu